,,Nedrepţii se vor nedreptăţi veşnic, dar cei care primesc fără să cârtească şi cu bucurie, nedreptatea, se vor veseli veşnic....
La fel este şi cu cel care ne face o nedreptate. Trebuie să îl iubim şi să îi fim recunoscători pentru că el ne face mai bogaţi pentru veşnicie".
(Cuviosul Paisie Aghioritul
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
de Eliana Popa
Curge viața ca o apă-nvolburată de păcate, Azi mai mulți ca niciodată se îndreaptă către moarte. Merg conduși de-amare patimi ce îi mână înainte Și nu știu că veacu-acesta drept robi iadului îi vinde.
Calea se deschide largă, trece gloată după gloată Și-n veșminte fastuoase urâciunea e-mbracată Așezat la loc de cinste, rege-al veacului e banul Tot bogatul i se-nchină și-l dorește tot sărmanul.
Desfrânarea-i o virtute, au eradicat păcatul, Nu mai știm care-i femeia, nu mai știm care-i bărbatul! Tot ce până-n veacu-acesta era firesc și moral, În trufașa lor gândire i se zice anormal.
Merg grăbiți pe-a morții cale, timpul nu le mai ajunge, Nu se mai opresc să vadă, drumu-acesta unde duce? Nu mai pot să se oprească, mai au multe de făcut, Căci din spate îi împinge câte-un fiu de Belzebut.
Cocoțați pe munți de aur, cupa amăgirii sorb Și pe drumul plin de patimi se conduce orb pe orb. Sufletele-s adormite în a vieții opulență, Viciul stăpânește trupul, totu-i vis și decadență.
Iar stăpân pe-ntinsa cale nu-i vreun fiu de pământean, Cei ce mână toată turmă sunt ostașii lui satan. Și puțini din cei ce calcă drumul veacului apus, Se opresc să ia aminte la chemarea lui Iisus.
Îi așteaptă Domnul milei și le iese înainte Dar în fiecare gloată e un Iuda care-L vinde, E un bici care-L lovește, e o gură care-L scuipă E un Ana și-un Caiafa, ce pe cruce iar Îl urcă.
Îl mai răstignesc odată fariseii cei moderni, Sângele Lui curge-ntruna ca să spele aste vremi! Rar din gloată se desprinde, la piciorul Crucii pică, Câte-o sfântă Magdalena, câte-o blândă Veronică.
Câte-un Simon, câte-un Pavel, câte-un fiu al lui Alfeu Mai întorc din astă goană, câte-un om spre Dumnezeu Și-L așteaptă-n a lor casă, câte-o Marta și-o Marie, Ca din moartea necredinței, câte-un Lazăr să învie!
,,Nu te teme,turmă mică! se aude glas de Sus, Crucea să vă fie armă și scut numele Iisus, De Mă veți urma pe Mine, părăsind pierduta haită, Pentru tine, turmă mica, Mă mai răstignesc odată!''
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"......
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
(Versuri : Eliana Popa)
Hai, trezeste-te crestine din Biserica cea Una, Căci vrajmasii lui Hristos au incoronat minciuna, Au intrat ca niste furi sa nu-i prindă răsăritul Iadul le-a trimis poruncă: ,, Terminati cu Răstignitul!"
Sunt vicleni precum acela ce-i stăpân in intuneric, Încercând să prindă-n mreje si crestinul cel mai vrednic N-au nici teamă, nici iubire fac război cu sfinti-n cer Precum a făcut odată, răzvrătitul Lucifer!
Suflă iarăsi peste tine vânturi rele, drag român, Cum n-au fost in alte timpuri până-n veacul de acum, Dar Hristos încă asteaptă, incă esti al Său copil Nu-L lăsa străin in poartă, nu-L trimite in exil !
Datoria noastra-i sfântă in POPORUL ORTODOX Sa ne apărăm CREDINȚA ca străjeri ai lui HRISTOS Asa cum au apărat-o si MARTIRII NOȘTRII SFINTI, Aruncati au fost la fiare si la moarte osanditi !
Vom da aspră socoteală când va fi la Judecată Si celor ce ne-au lasat, LEGEA SFÂNTĂ neschimbată Căci acolo sus in ceruri nu-s doar simpli rugători Toti martirii si parintii ne vor fi acuzatori.
Si daca nu avem teamă, măcar să avem rusine Pentru fapte rusinoase, pentru suflete meschine, Pentru mame ucigase, pentru scoli fără credintă Pentru lipsa de iubire catre cel in suferință,
Pentru cei ce stau la cârmă si ne fură avutia, Pentru că-i lăsam să vândă tara sfântă,Romania Pentru nepăsarea noastră de-a ne-nvinge neputinta Pentru fiecare patimi ce ne-au ingropat Credinta !
Dar mai rău decât acestea, avem un păcat mai greu, Că ne inchinăm la idoli si-L hulim pe Dumnezeu Si păsim pe-aceeasi cale, ingamfati da'n suflet goi, Cu acei ce-L vor pe Cruce si i-au declarat război.
E si vina ta, femeie, ce-ai născut prunci pentru iad Că-n Biserica i-ai dus, numai când i-ai botezat, N-ai stiut să le vorbesti despre Domnul Bun si Sfânt Că in marea-ti nepăsare nici tu nu L-ai cunoscut !
Sunt putini acei ce astăzi, se inchină lui Hristos Învătându-i cei credinta,vreun bunic evlavios Care-au invătat a-si face crucea sfântă-n rugăciune Si-au aprins in al lor suflet o lumina ce n-apune!
A-nviat Hristos din moarte...vom reinvia si noi, Daca vom urca Golgota până-n vremea de Apoi Dacă noi toti, cei de astăzi,vom lua cu bucurie Crucea neamului din urmă..cruce de mucenicie
În genunchi urcăm Golgota,si cu lacrima in geană Să spălam prin jertfa noastra a poporului grea rană, Iară sângele ce-o curge peste lemnul răstignirii Să ni-l strângă in potire toti strămosii si martirii!
Si să-L ducă plată-n ceruri pentru grelele păcate Ale veacului acesta, ale sufletelor toate Să ne ierte Domnul Slavei si strămosii si Părintii Să aseze neamul nostru in soboarele cu sfintii
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
( versuri: Eliana Popa)
Priveste cu-ndurare, Doamne La păcătosul care-s eu, Tu esti Acel ce-mparti iubire Si celui bun si celui rău !
Priveste cu-ndurare,Doamne Că azi genunchiul n-am plecat Cu umilinta si iubire... Primeste doar, un mic oftat!
Priveste cu-ndurare, Doamne, Că sunt si eu copilul tău Ajută-mă să fiu lumină, Nu astăzi bun si mâine rău.
Priveste cu răbdare, Doamne, Si-asteaptă-mă că vin mai greu, Mai rătăcesc mergând pe cale, Dar mâine,poate-ajung si eu.
Priveste cu-ndurare,Doamne, Când mă ridic si iară?i cad Că tot ce încă strâng in mine, E si virtute si păcat.
Priveste cu-ndurare,Doamne Că-s lut, si tină, si noroi Si când in inima e noapte, Si ochii mi-s de lacrimi goi.
Priveste cu iubire,Doamne Cum de pe Cruce ai privit La mine,sluga trădătoare Ce ieri si azi Te-am răstignit !
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!". ·
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
de Eliana Popa
Te pun din nou să urci Golgota, Doamne! Dar astăzi sunt mai mulți decât atunci Sunt și din cei ce îți cântau la strane, TRISAGHIONUL și frumoase rugi.
Sunt toți acei ce-ar trebui să știe Ce-nseamnă jertfa unui mucenic Acei ce, Tu, le-ai dat din APA VIE, Te vând și astăzi, Doamne, pe nimic!
Se-nalță iar în catacombe ALTARE, Se pregătesc de luptă MUCENICI, Vegheați de Sus, din Slava Ta cea mare, De oștile de-ARHANGHELI și de SFINȚI.
Se pregătește-n taină iar PRETORIU Se împletesc din nou cununi de spini, Și zi de zi tot crește auditoriul Acelor ce-i condamnă pe CREȘTINI.
Se pregătesc să-ngroape ADEVĂRUL Să pună iar LUMINA sub obroc Să-și răstignească iarăși ZIDITORUL, ICOANELE să le arunce-n foc.
Se pregătesc de luptă mucenicii Acestor vremuri guvernate de nebuni Ce vor să șteargă din PROLOAGE sfinții Și leapădă CREDINȚA SFÂNTĂ din străbuni.
Iar pântece de iad întunecate Încep a naște DIOCLEȚIENI Și se adună-n HOARDE APOSTATE, Prigonitorii ultimelor vremi.
Și în icoane se-ntristează sfinții Când, crucile sunt aruncate jos Din peșteri se adună toți PĂRINȚII, APOSTOLI și NEBUNI PENTRU HRISTOS.
Stau să se stingă CANDELE-n ALTARE Tot iadul se ridică furios Și scuipă chipurile din icoane Din inimi vor sa-L șteargă pe HRISTOS.
În ceruri TRÂMBIȚELE-ncep să sune ILIE și ENOH se pregătesc În sac să prorocească pentru LUME Și CUPELE MÂNIEI, clocotesc.
Venit-a vremea ,,VAIURILOR" grele Venit-a timpul pentru SECERAT Lua-vor plată slugile mișele Satana și tot neamul apostat.
din volumul de poezii :,, Cu Hristos pe drumul Crucii"
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
de Eliana Popa
Doamne-mi plec genunchiul, ruga mea-Ți grăiesc, Să ridici din moarte, neamul românesc! Fiindcă-și doarme somnul parcă prins de-o vrajă, Legănat de bezna ce l-a prins în mreajă.
În ce primăvară, Doamne, ne-om trezi? Și-n ce dimineață se va face zi? Câte jertfe, Doamne, trebuie a duce, Neamul meu, de veacuri, răstignit pe Cruce?
Doamne, Te-ai ascuns într-un infinit? Supărat ești, Doamne, că Te-am răstignit! Iartă-ne și lasă Mila Ta să vie Să dezlegi blestemul de pe-a noastră glie.
Rupe, Doamne, vraja, dă-ne iar putere Să plătim tributul care ni-l vei cere. Să urcăm Golgota spre crucificare, Îmbrăcați în haina cea de sărbătoare.
Mame-nlăcrimate lângă noi să urce, Să își plângă fiii la picior de cruce. Lacrimile lor să ne fie nouă Giulgiu străveziu ca țesut din rouă.
Doamne, eu, nimicul, Te-ntreb cu durere, Neamul meu, urca-va către Înviere? Ne mai vindeci, Doamne, aripile frânte, Să urcăm spre Tine, zările abrupte?
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
de Eliana Popa
Azi, românul viețuiește ca 'nainte de Potop! Pentru rugă nu au vreme, pentru Domnul nu e loc. Și trăiește-n nepăsare, el, românul fericit, Dumnezeu e doar un nume... anacronic definit!
Își botează, încă, pruncii, că așa-i demult lăsat, Se cunună în biserici... cum și-ai lor s-au cununat, Își îmbălsămează morții mai ceva ca egiptenii Chefuind la parastase după câteva ectenii...
Vai de tine, slugă oarbă, ce-ai uitat cerescul Crez! Care porți pecetea sfântă pusă-n taină la botez, Dar nu poți a crede simplu, cum crezut-a neamul tău În Prea Sfânta Născatoare și Prea Bunul Dumnezeu!
Nu ne mai plecăm genunchii, nu mai punem temelii Să zidim din rugăciune, Lui Hristos biserici vii! Plâng strămoșii și părinții în Biserica din Cer Ai uitat de ei, române, ai uitat de Leru-i Ler!
Leru-i Ler și flori de măr, doina și colindul sfânt Care poartă-n vers pe Domnul, care-i graiul nostru sfânt Am uitat că ei, bunuții și părinții noștri dragi, Împărțeau, primind colindul, mere roșii și colaci...
Am uitat că ei, străbunii, mult și-au prețuit credința Și bunica purta mândră și tulpanul și catrința Se rugau cu simplitate dar cu dragoste și plâns Și cinsteau cu evlavie și pe Maica Lui Iisus!
Am uitat că Brâncoveanu a murit martir și sfânt Și nu ne-a vândut credința, nici o palmă de pământ Pe butuci și-a lăsat capul, fiii săi murit-au toți Nu și-au lepădat credința, n-au slujit Înaltei Porți!
Au întemeiat biserici pentru neamul lor cel brav Și Sfântul Ștefan cel Mare și Neagoe Basarab Au lăsat drept moștenire, nu doar Țara Românească, Ne-au lăsat credința sfântă, ca pe veci să dăinuiască!
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
Bunicului meu patern, Gheorghe! Dumnezeu să-l odihnească. de Eliana Popa
Într-o toamna friguroasă, pe-un drumeag plin de noroi, Un bărbat mergea alene, lângă carul tras de boi! Era Gheorghe, om sărac, de vreo doi ani însurat Cu Ioana lui cea dragă, fata orbului din sat.
Orbul era om hain, rău la suflet, prost de gură Stăteau toți într-o căsuță, cu doi boi în bătătură. Unul era al lui Gheorghe, cel cu numele de Corbu Celălalt, un bou mai tânăr, îl avea stăpân pe orbu'.
Astăzi, l-a trimis pe Gheorghe, ginerele său cel bun, (Orbul nu făcea nimic, poruncea ca un stâpân) Să se ducă în pădure, după lemne de iernat Și s-aducă un car de lemne, cum adus-au toți din sat.
Și în zorii dimineții a-njugat la car pe Corbu, (Îl iubea ca pe-un prieten) și pe Breazu al lui orbu'. A pus doi posmagi în traistă, a luat biciul și securea, Din pridvor îi rânjea orbul: ,, De te-ar înghiți pădurea! "
A tăcut cuminte Gheorghe... n-a luat vorbele în seamă, Era om în toată firea, de blesteme n-avea teamă! Și-l răbda, răbda sărmanul, Ioana lui răbda la fel, Aveau un pruncuț de-o lună, pe Ioan cel mititel.
A luat vreascuri mai uscate cu care s-ațâțe focul, Buturugi au fost mai multe și le-a scos cu târnăcopul A tăiat și lemn mai verde care arde mai mocnit, Să nu-l supere pe orbu' și să-l vadă mulțumit.
A pornit apoi spre casă, mângâind cu drag pe Corbu, Îndemnând cu duioșie și pe Breazu al lui orbu', Și aproape pe-nserate a ajuns cu caru-n sat, Lângă casă, hop necazul... când costișa au urcat!
A-ndemnat din gură boii:,, Hai cu tata, dragii mei! (Nu cum fac adesea unii înjurând de dumnezei) Corbu încerca din greu și se opintea cu carul, Însă Breazu al lui orbu' n-a mai vrut să urce dealul.
A pocnit din bici spre el, a strigat, însă degeaba, Breazu sta ca un catâr, nu mai vrea să-și facă treaba, Furios din tindă orbul, cum făcea adeseori, A strigat:,, - Oprește, Gheorghe! Nu vreau boul să-mi omori!
Și acum să mi-l slobozi! Vreau întreg sa mi-l aduci, Și apoi, nu mă privește! Treaba ta, cum te descurci. Altfel nu mai calci în curte, îți iei pruncul și nevasta, Și plecați din casa mea! Gata... Și cu asta-basta! "
Ce sa facă bietul Gheorghe? Orbul tot dădea din gură I l-a scos din jug pe Breazu și l-a dus în bătătură. S-a întors apoi mâhnit, de tot ce-i făcuse orbu' Și s-a pus în jug, sărmanul, ca să tragă lângă Corbu!
Și a tras, a tras cu Corbu, împreună, carul greu: ,, - Hai cu tata! Hai cu tata, că ne-ajută Dumnezeu!" În genunchi căzut-a boul, ostenit de nu se poate, ,, - Hai, cu tata! Hai, cu tata! Împreună pân' la moarte!"
Și zvâcni atunci, în jug, Corbu tatii cu putere! Urcă dealul dinspre casă, scoțând muget de durere! Gheorghe cu cămașa ruptă și cu umărul zdrobit, Ud de sânge și sudoare ca Hristos cel răstignit!
Au urcat cu bine dealul, au ajuns în bătătură, Orbul aștepta în tindă, molfăind o-njurătură... Obosit de-atâta trudă, cu tot trupul parcă frânt, S-a culcat în fân cu Corbu, ca in iesle Pruncul Sfânt.
Asta nu-i poveste, frate, cititorul meu cel drag, Când am scris aceste versuri, mi-au curs lacrimi mari, șirag. Cel ce-a tras în jug cu Corbul, Gheorghe, e bunicul meu! A murit atunci, de tânăr, odihnească-l Dumnezeu!
Și mereu îi am în minte, Bunu' Gheorghe și cu Corbu, Și mă rog la Domnul Sfântul să îl ierte și pe orbu'!
Din volumul de poezii ,,Vii ne vom întoarce" Editura Grafix 2021
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
de Eliana Popa
Undeva, pe-un colț de codru, într-un loc ca de poveste, Solitară, stă ascunsă în al nopții labirint, O căsuță mititică cu mușcate în ferestre, Numai luna o îmbracă într-o aură de-argint! Parcă spune o poveste...parcă astăzi pare tristă, Parcă noaptea asta rece va aduce rele vești, Nimeni n-a ajuns acasă ...chiar și candela stă stinsă, Nici un râs nu se aude, niciun murmur de povești!
Seara asta pare sumbră... cu tăcerea se desfată, Nici căluțul nu nechează, nici în lanț nu e Grivei, Vântul smulge cu furie balamaua de la poartă, Care scârțâie a jale...ca un bocet de femei! Au plecat de dimineață, doi copii și-a lor măicuță Ca să-l ducă pe-al lor tată, la un doctor în oraș, Au pus lacătul pe ușă...au pus calul la căruță Și alături și cățelul și-au pornit-o mintenaș!
Bietul om își ducea chinul, măcinat de-o boala cruntă, Însă astăzi nu mai poate...ce dureri ...ce chin cumplit! Copilașii plâng alături și soția se frământă, Iar Fecioara lăcrimează în icoana de argint! Patru suflete sărmane se unesc în rugăciune, Să ajungă mai degrabă la vreun doctor, la oraș, Poate Dumnezeu și Maica o să facă o minune, ,, - Vindecă-l pe tata, Doamne! Căci de moare , cui ne lași?
Cui rămânem, noi, copiii? Și măicuța cum ne-o crește? Căci de-atâta suferință, trupul ei a obosit, Lacrima ce-i curge-ntruna chipul ei îl vestejește De o săptămână-ntreagă, n-a mâncat și n-a dormit! Sărăcia ne e soră...soră bună de o vreme, Însă împreună suntem fericiți cum alții nu-s, Fiindcă, Doamne, Tu știi bine ....că de foame nu ne-om teme .. Căci puțină pâine neagră și-un cartof ne e de-ajuns ! Lasă-ni-l pe tata, Doamne!" ...așa se ruga micuța, Tot privind îngrijorată la sărmanul ei părinte, Iar mămuca dădea bice, calul greu trăgea căruța Și băiatul șoptea-ntruna : ,, Cui ne lași,Tu, Doamne Sfinte ?"
Parcă cerul nu-i aude ...parcă în zadar se roagă, Chiar și lacrima îngheață ca și fruntea celui drag, Moartea se arată hâdă ....lângă trupul fără vlagă Și îl trece fără milă peste-al veșniciei prag! Făr-un muc de lumânare...chiar în clipa-n care astrul, Răsăritul și-l revarsă-n curcubee de culori Și în fața lor apare, de niciunde, un Sihastru, Luminos, cu barba albă și-un ceaslov la subțiori! Îi privește cu blândețe...ochii lui păreau că poartă, Lacrima ce-a zămislită din durerea-ntregii lumi, Fruntea lui era lumină? Sau părea încununată De toți crini înfloriți în Grădina cu minuni!
,, - Fericiți aceia care își duc crucea în durere, Fiindcă raiul și tot cerul stă deschis deasupra lor! Lacrima și suferința îi înalță spre-nviere Și-i așează-n veșnicie unde-i raiul sfinților ... Tatăl vostru e-n lumină...are-o casă-n cer, la Domnul! Între îngeri se desfată ca în sânul lui Avraam, Doar aici își duce crucea, prin necaz și lacrimi, omul Căci așa e Legea dată de când a căzut Adam! Eu voi fi cu voi tot timpul!Nu veți fi orfani de tată! Grija Mea va fi mai mare...îngeri vă vor sta-mprejur, Și de astăzi, niciodată, pâinea voastră nu se gată! " Așa le-a grăit Sihastrul cel cu ochii de azur.
A plecat pe nevăzute învelit de-al zilei astru, A șters lacrima măicuței iar durerii i-a rupt spinii! Au rămas uimiți cu totii și-au simțit c-acel Sihastru, L-a-nsoțit pe al lor tată către zările Luminii! Au cioplit cu mare trudă, patru blăni din lemn de nuc, Chiar acolo-n luminișul unde-au întâlnit sihastru' , Toată ziua, fiu și mamă au lucrat la un coșciug, Până luna s-a ivit ca un disc de alabastru! S-au întors apoi acasă...doi copii și-o biată mamă, Fata învelind cu grijă pe tăicuțul în sicriu, Parc-acel frumos Sihastru le-ar fi pus balsam pe rană, O, cât chin le-a luat din suflet...de nu pot nici să descriu!
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
de Eliana Popa
Așezat, tăcut privește, trist și compătimitor, Către cei ce trec în grabă, un bătrân, biet cerșetor... Păru-i alb precum fuiorul, ochi de-un verde luminos, O lumină-i joacă-n gene și pe chipul lui frumos!
Cerșetorul parcă este coborât dintr-o icoană, Nu așteaptă bani sau milă, nici nu cere de pomană Doar o vorbă tot repetă către orice trecător : ,, - Taică, nu uita, că-n viață ești un simplu călător!"
Unii il privesc cu milă, alții-l scuipă cu dispreț Căci în fața celor mândri, moșul n-are niciun preț. Râd sărmanii, nu-l ascultă..o, de-ar sta lângă el jos, Ar vedea că au în față, un nebun pentru Hristos!
Ar vedea că ține-n mână, pitit, şirul de metanii, Iar in buzunarul hainei, Cartea Sfintelor Predanii Evanghelia cea Sfântă, pâinea lui de zi cu zi, Care-i Hrana cea mai bună și puterea lui de-a fi.
Și bobiță cu bobiță, curge rugăciunea sa Pentru fiecare suflet, pentru toată lumea rea, Pentru cei care îl scuipă, pentru cei ce-l miluiesc, Curge lacrima și ruga, îngerii se veselesc :
,, - Doamne, Iisuse Hristoase, după cum știi Tu.. și-ai vrea Cu iubirea Ta de oameni, miluiește lumea Ta! Osândește-mă pe mine, dintre oameni cel mai mic. " Așa se ruga bătrânul coborât din Pateric.
Ce frumos îi stă de-a dreapta îngerul lui păzitor, Și îi strânge, tainic, ruga, să o ducă sfânt odor La Jertfelnicul din ceruri, în Cetatea cea de Sus, Unde-n Slavă și Lumină, șade Domnul Sfânt, Iisus!
Trecătorule, ce poate, întâlnești în calea ta Un bătrân cu pletel albe și cu barba ca de nea, Stai o clipă și-l ascultă și-i sărută mâna, care Nu stă-ntinsă să primească ...îți dă binecuvântare!
Nu îți cere de pomană, dar îți dă din pâinea lui, Așa cum primeau odată ucenicii Domnului. Hrană sfântă pentru suflet și merinde-mpărătești, Ca să poți trece cu bine peste vămile cereşti!
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune:
"Am păcătuit!".
de Eliana Popa
Oprește, Doamne, lacrima ce-mi curge, Eu nu mai pot să-i pun nici azi zăgaz Și ochii-s triști și sufletul îmi plânge Am obosit...mai vreau un mic răgaz!
Mi-aș pune fruntea-n palma Ta cea sfântă, În locul unde-s încă urmele de cui Să prind curaj în clipa mea de luptă Și drumul spre Calvar să pot să-l sui.
M-aș odihni la umbra Crucii Tale, Când sufletul luptând va obosi, Și Te-aș striga să mă aștepți pe Cale Când cei de-aproape, toți, m-or părăsi.
Tu singur ai pășit pe drumul Crucii, Doar Maica Sfântă lângă Cruce sta, Că doar o mamă-și însoțește pruncii Eu n-am nici mamă...doar pe Mama Ta!
Pe ea o strig, pe ea o rog să-Ți spună Că numai pot să duc povara-mi grea, Ea îmi arată-n ceruri o cunună Ce parcă-i împletită dintr-o stea.
Mai tare plâng privind către Stăpână, Mai lung îmi pare drumul până sus Dar mă ridic privind către cunună Și iar pornesc pe Cale spre Iisus!
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
de Eliana Popa
"Greu e, Doamne, drumul veacului din urma,
Cand din bezna noptii ochi de iad pandesc,
Viclenind aduna sufletele-n turma,
Pastorind cu ura neamul omenesc!
Oamenii Te-ntreaba, ridicandu-si pumnul,
Pentru ce pamantul rodul si-a oprit?
Pentru ce si floarea si-a pierdut parfumul,
Soarele, de ce, iute-a asfintit?
De ce vin in lume boli necrutatoare,
Care musca-n trupuri macinand tacit?
De ce azi se naste, insa maine moare,
Ruga sau nadejdea... tot ce-a inflorit?
Multe intrebari ar avea sa-Ti puna,
Dar ei nu se-ntreaba daca Ti-au gresit.
Lumea asta plange, freamata nebuna,
Si pe lemnul Crucii, Tu stai rastignit!
Se dezbina-n sine prin pacat si ura,
Cu amara paine, pruncii isi hrănesc!
Catre Tine striga si lovesc cu hula,
Cand in ceruri, Doamne, ingeri Te slavesc!
Au pierdut sarmanii frumusetea Sfanta,
Ce-au avut-o Sfintii si placutii Tai,
Caci n-au vrut Lumina ce binecuvanta,
Sufletul si chipul omului dintai!
Cauta iubirea ce le-o cere trupul,
Sufletul ramane trist si ofilit,
Si aduna patimi zumzaind ca stupul,
Si nu vad Iubirea ce s-a rastignit!
De-ar voi sa-si plece trupu-n rugaciune,
De-ar cata acolo unde-i Dumnezeu!
Ar vedea sarmanii dincolo de lume,
Ingeri ce duc ruga cand le este greu!
De-ar cata Lumina, ar primi Iubirea,
Bucuria Sfanta, tainic ajutor!
Catre ei din nou s-ar pleca Zidirea,
Ce a fost facuta spre folosul lor.
Dar Te tin departe... rastignit in veacuri,
Pulberea uitarii se aseaza grea...
Desi esti Lumina ce alunga neguri
, Ochii lor de tina nu pot a vedea!
Greu e, Doamne, drumul veacului din urma,
Orbi si surzi alearga intr-un ritm grotesc,
Au plecat din Staul catre alta turma,
Unde n-au iubire, nici Pastor ceresc!"
🙏 Sincere felicitari si binecuvantarea Domnului sa fie peste poeta poporului roman, crestin ortodox. Sa-i dea Dumnezeu multa sanatate si mantuirea sufletului.
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"
.Într-un colț uitat de lume ..lângă podul dinspre moară O bătrână și-o copila își duc viata-ntr-o căscioară. Erau tare nevoiașe..greu se descurca bunica Își creștea cu multă trudă și iubire, nepoțica !
Dar necazul iute vine peste omul necăjit Și fetița ei cuminte într-o zi s-a-mbolnăvit ! Tot a încercat bătrâna să găsească bolii leac Dar degeaba…că nimic nu se leagă la sărac !
A pornit plângând bătrână la un doctor la oraș N-avea bani ca să-l plătească, dar a luat un colt de caș ! Însă doctorul ii spune :,, – N-am cum să te-ajut bunica , Până nu-ti aduci la mine mai în grabă nepoțica !”
Lacrimi i-au brăzdat obrajii că n-avea cum să o poarte Pe fetița ei bolnava la un vraci așa departe… Dar mergând pe străzi buimacă a văzut în fața sa O biserică frumoasa…pe o strada.,.undeva !
A intrat privind sfioasă către sfintii din icoane Și a-ngenuncheat bătrâna lângă câteva cucoane Ascultându-le bătrâna rugăciunea lor cea lungă A-nceput cu voce tare să rostească a sa rugă :
,, – Dragă ,Doamne, sunt Maria! Nepoțica mea-i bolnavă Zace-n pat de multă vreme…e slăbită și firavă Dacă poți Tu să o vindeci , mergi acuma…iute…iute Casa noastră-i lângă moara ce se află lâng-o punte !
Ai să vezi căsuța noastră cu pereții care crapă Are găuri în șindrilă…e micuță și săracă…. Caută sub preșul roșu și i-a cheia de la ușă Mergi ,Te rog, să-mi vindeci , fata ! Fata mea ca o păpușă !
Să nu uiți ! Când ieși din casă să pui cheia tot la loc Ca sa pot deschide ușa când o fi să mă întorc ! Gata, Ți-ai notat adresa ? …iaca..plec și eu la drum , Mulțumesc, Mărite Doamne…mulțumesc încă de-acum !”
O priveau râzând mărețe ,, cuvioasele” femei Zice una mai țâfnoasă : ,, – Vai și-amar de ruga ei !” Dar bătrâna-si ia desaga și pornește către casă Cu nădejde mare-n Domnul…nu le-aude sau nu-i pasă !
Și minune ! Când ajunge si deschide grabnic ușa, Nepoțica ei cea dragă cânta legănând păpusa ,, – Cum ? Te-ai ridicat, micuțo ? Vino iute la bunica ! ” Și degrab’ îi sare-n brațe ca zvârluga, nepoțica !
,, – A venit aici un doctor și m-a sărutat pe frunte Avea haine de lumină și în plete stele multe, Si sub pletele-nstelate…precum crinul fruntea Lui ! Dar pe mâini avea, bunico, două răni adânci de cui !
Și mi-a spus cu voce blândă, mângâindu-mi talpa goală Să mă joc iar cu păpușa că nu mai sunt bolnăvioară ! M-a rugat să-ți spun și ție c-a găsit căsuța noastră Si ai cheia așezată chiar sub preș , lângă fereastră „
Eliana Popa Cuvintele mele sunt de prisos într.o asemenea poveste...Sănătate multă tuturor! ,, – A venit aici un doctor și m-a sărutat pe frunte Avea haine de lumină și în plete stele multe, Si sub pletele-nstelate…precum crinul fruntea Lui ! Dar pe mâini avea, bunico, două răni adânci de cui !.....
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
de Eliana Popa
Un Om purtând o cruce, la moarte osândit Cu trup firav de înger, pășește istovit Prin pulberea Golgotei si drept veșminte are, Doar arșița durerii, doar sânge și sudoare.
Cu greu își poartă Crucea și merge înainte, Mai face-un pas și cade în pulberea fierbinte, Sleit de-atâta caznă, zdrobit de greaua Cruce A trupului sudoare s-a prefăcut în sânge!
O, ce-au făcut Iisuse, din frumusetea Ta! Doar cerul azi îți cântă... tăcută Osana, Gol Te-au lăsat de straie, dar Preacurata Mamă Ți-a învelit mijlocul cu alba sa năframă!
În setea cea mai mare, oțet Ți-au dat și fiere! Doar hulă si dispreț, în loc de mângâiere, Pe fruntea care-odată umbrea doi ochi senini, Au așezat cu ură, cununa cea de spini!
În ochi mai poartă, încă, nestinsă a Sa iubire Nu-i strop de ură-n ei, e doar compătimire, Când abia rostește spre câteva femei Ce îl boceau cu milă în gloata de iudei :
"- Nu plângeți pentru Mine, ci pentru-ai voștri fii! Azi nici nu știți, voi, mame, ce zile vor veni, Striga-veți către munți să cadă peste voi Și dealului veți zice: ascunde-ne pe noi!"
E Împăratul Slavei străpuns de patru cuie Veniti, voi, Magi s-aduceți iar smirnă și tămâie Căci a primit, drept dar, o Cruce de purtat, Doar spinii din coroană si-al lumii greu păcat!
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"...
Versuri de Eliana Popa
“Azi, romanul vietuieste ca 'nainte de Potop,
Pentru ruga n-are vreme, pentru Domnul, nu e loc,
Si traieste-n nepasare, el, romanul, fericit,
Dumnezeu e doar un nume, anacronic definit!
Isi boteaza inca pruncii, ca asa-i demult lasat,
Se cununa in Biserici, ca si-ai lor s-au cununat,
Isi imbalsameaza mortii, mai ceva ca egiptenii,
Chefuind la parastase, dupa cateva ectenii.
Vai de tine, sluga oarba, ce-ai uitat cerescul Crez,
Care porti pecetea Sfanta, pusa-n taina la Botez!
Dar, nu poti a crede simplu, cum crezut-a neamul tau,
In Prea Sfanta Nascatoare si Prea Bunul Dumnezeu!
Nu ne mai plecam genunchii, nu mai punem temelii,
Sa zidim din rugaciune, Lui Hristos, Biserici vii!
Plang stramosii si parintii, in Biserica din Cer,
Ai uitat de ei, romane, ai uitat de Lerui Ler!
Lerui Ler si flori de mar, doina si colindul Sfant,
Care poarta-n vers pe Domnul, care-i graiul nostru Sfant,
Am uitat ca ei, bunutii si parintii nostri dragi, Imparteau,
primind colindul, mere rosii si colaci.
Am uitat ca ei, strabunii, mult si-au pretuit credinta,
Si bunica purta mandra, si tulpanul si catrinta,
Se rugau cu simplitate, dar cu dragoste si plans,
Si cinsteau cu evlavie si pe Maica Lui Iisus!
Am uitat ca Brancoveanu a murit martir si Sfant,
Si nu ne-a vandut credinta, nici vreo palma de pamant,
Pe butuci si-a lasat capul, fiii sai murit-au toti,
Nu si-au lepadat credinta, n-au slujit Inaltei Porti!
Au intemeiat Biserici pentru neamul lor cel brav,
Si Sfantul Stefan cel Mare si Neagoe Basarab,
Au lasat drept mostenire, nu doar Tara Romaneasca,
Ne-au lasat credinta Sfanta, ca pe veci sa dainuiasca!”
🙏 Bucuria mea, dupa superba poezie a Elianei Popa, te rog frumos sa citesti o alta poezie minunata a Mihaelei din Booveni, ca vezi ce crestini ortodocsi minunati, sunt in poporul roman:
....... R U G A .......
“Singur stai Iisuse Doamne,
In Biserica pustie,
Nu e preot sa-ti inalte,
Rugaciuni in Liturghie.
Singur, si-asteptand pe-orfanul,
Si pe vaduva miloasa,
Tu ai zis Iisuse Doamne,
Ca-i primesti pe toti, acasa.
Nici macar o lumanare,
Nu e nimeni sa aprinda,
Nu-i mireasma de tamaie,
In altar, ca sa se simta.
Ingerii in strana asteapta,
Sa se faca Liturghia,
Nu e nimeni ca sa cante,
Ori Amin, ori Aliluia!
Iarta-ne Iisuse Doamne,
Ca suntem fara pastor,
Trimite te rog degraba,
Pe iubitu-ti slujitor. Amin!
🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa le binecuvanteze si sa le mantuiasca, pe ele, impreuna cu tot poporul roman, bine credincios, crestin ortodox, de pretutindeni.
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
de Eliana Popa
Dă-ne, Doamne, astăzi liniștea din ceruri, Poate doar atunci pașii ne-om opri! Și-om simții în suflet ale morții geruri, Candele s-aprindem pentru veșnicii!
În mijlocul zarvei rugăciuni să urce, Pleacă-Te, Stăpâne, taina-mi să-Ți șoptesc! Că nimic nu-Ți cer când cuvântul curge, Doar prin Tine, Doamne, veșnic să trăiesc. Când sunt lut și tină, ce pot eu a-Ți cere, Lucruri trecătoare să mă veselesc?
Sau știința lumii...să citesc în stele? Când eu vreau pe Tine să te preamăresc. Când sunt cel din urmă, oare pot a-Ți cere Să fiu așezat lângă cei dintâi?
Când în ziua nunții și-a chemării mele La ospățul Tău ultimul mă pui! Dă-ne, Doamne, astăzi, îngeri să ne poarte Pașii către calea, sufletelor vii! Să lăsăm în urmă visele deșarte, Să urcăm Golgota pentru a trăi.
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
Doamne Iisuse Hristoase, intareste-ne credinta, Si in Sfanta Ta Lumina, innoieste-ne fiinta! Si ne vindeca orbirea si picioarele infirme Care nu mai pot a merge, sa se roage catre Tine!
Doamne Iisuse Hristoase, lumineaza bezna mintii, Sa pasim si noi pe Calea pe care-au urmat-o Sfintii, Vindeca de neputintă si leprosul si ologul, Cum atunci langa Vitezda, slobozita-i slabanogul!
Doamne Iisuse Hristoase, pregateste-ne aici, Ca atunci cand va fi vremea, sa-i urmam pe mucenici, Da-ne dragostea fierbinte care au avut-o ei, Sa murim pentru credinta ca cei sapte Macabei!
Doamne Iisuse Hristoase, poarta-ne-napoi prin vremi, Sa privim cum si-au dat viata, Sfintii Martiri Brancoveni Cum strabunii nostrii vrednici purtand cusma sau catrinta Nu Te-au pus ca noi pe Cruce.. si nu si-au vandut credinta!
Doamne Iisuse Hristoase, cerceteaza via Ta, Sa vezi daca azi mai afli, roada Sfanta coapta-n ea, Si de-o fi trimite, Doamne, de cu zori culegatorii Ca la adapostul noptii stau la panda pradatorii!
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Tatalui de Sus, Sa primesc a Ta iubire, nici curat, nici vrednic nu-s, Dar incerc s-alerg la Tine, Tu-mi esti singur Ajutorul, C-AM ALES SA URC GOLGOTA si APOI SA URC TABORUL!
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
de Eliana Popa
Minunat lucrează Domnul! Face sfânt din păcătos, Despre-așa minune mare vă voi povesti mai jos. A trăit în vechea Romă o femeie patriciană... Aglaida...cunoscută și ca mare curtezană .
Avea multă bogăție însă patimi și mai multe Le hrănea din plin pe toate, fără a vrea să le înfrunte. N-avea soț, deci nici stăpân... era liberă la fapte, Nu se abținea defel, de la pofte desfrânate.
Însă mai avea ceva, pe lângă averi și casă, Un bărbat ce-i era slugă, vrednică și credincioasă. Era tânăr și frumos, el se ocupa de toate Aglaida-l îndrăgise și-l trăgea către păcate.
Bonifatie al nostru era vrednic cât o mie, Dar avea și două patimi....desfrânare și beție... Altfel era om de treabă, miluia pe cei sărmani, Ajuta pe toată lumea, se-ngrijea de cei orfani.
Și-l ardea în piept dorința să-și îndrepte și el viața, Până nu ( cum zice-o vorbă)s-o găta pe mosor ața! Avea-n suflet remușcare pentru viața lui stricată, Suspina ades spre Domnul cu o lacrimă curată!
Dumnezeu știindu-i gândul și dorința de-ndreptare, Pentru faptele lui bune, pentru sufletul lui mare, Hotărî să îl trimită pe o cale grea, dar sfântă, Precum ne grăieste cartea și Părinții ne cuvântă.
Era vreme de prigoană...vreme de mucenicie, Într-o lume de păgâni și de grea idolatrie, Când erau uciși creștinii... secerați de cel viclean, Precum spicele de grâu cad sub seceră în lan.
Aglaida, într-o zi, parcă își veni în fire Și cătând adânc în suflet se gândi la mântuire. Și-o dorinta i se-aprinse...stând și cugetând un pic, Să aducă-n casă, grabnic, trupul unui mucenic.
Se gândi că potrivit pentru-ai împlini dorința, Bonifatie ar fi ....fiindcă-n toate-și da silința. Iată că-l cheamă degrabă și luându-l deoparte Îi vorbi de-a ei dorință încolțită peste noapte :
,, - Frate, vreau să mă opresc...destul am păcătuit, Și tu știi că împreună multe rele-am săvârșit! Cum vom sta la Judecată? Ce răsplată vom primi? Cât mai stăm în grele patimi? Până moartea va veni?
Am aflat de mucenici și de-a lor putere mare! Iar pe cei ce îi cinstesc, îi ajută spre-ndreptare.. Daca mă iubești și vrei, ai să mergi într-o cetate Unde mulți creștini sunt duși la osândă și la moarte!
Acolo să cauți bine...să-ți învingi temeri și frici... Fiindcă uneori păgânii, pe bani grei, vând mucenici! Să-mi aduci aici și mie sfinte moaște de martir, Să îi țes veșmânt din lacrimi și din flori de trandafir,
Să îi fac din a mea casă o biserica frumoasă, Și să-l rog să mijlocească pentru-o mare păcătoasă! " Bonifatie-o ascultă ...parcă nu-i vine a crede ( Și de-atâta bucurie, mai că-i vine să se-mbete!)
Dar având spre-ndeplinire o poruncă așa mare Hotărî și el că-i timpul ca să facă o schimbare. Pregăti călătoria luând cu el mai multe slugi, Puse în desagi de toate. Bani și aur multe pungi,
Ca să miluie săracii ce-i va întâlni pe cale Și să cumpere, stăpânei, prețioasele odoare. Însă când ieși din casă, pregătit fiind de drum, Se-ndreptă spre Aglaida să-și ia omul rămas bun :
,, - Iată, plec! Dar ce voi face daca nu găsesc nimic? Nici un trup sfințit cu sânge, nici un os de mucenic? Dacă-n loc de sfinte moaște ...(și-aici râde copios) Ți-or aduce trupul meu chinuit pentru Hristos ?
Îl primești cu mare cinste si cu flori de trandafir, Dacă sluga ta cea dragă, va muri ca un martir?" Aglaida-i râde-n față: ,, - Tu? Să mori pentru Hristos? Bețivan și desfrânat! Fă-te, frate, serios!
Ia aminte și nu râde, curățește-te de patimi Și pe drumul ce pornești, roagă-te cu sârg și lacrimi! Câte rele-ai săvârșit, rana lor deloc nu frige ? Iar de-acele sfinte moaște, fă-te vrednic a le-atinge!"
Bonifatie primește vorba ei, precum o palmă Își dă seama de-a lui stare și de-a sufletului rană. Și pe drumul ce-l străbate miluiește tot săracii Tine post, se roagă-n taină de se sperie toți dracii!
Și ajungând într-o cetate, cea cu numele de Tars, O dorință arzătoare ca un jar în piept i-a ars Auzise că acolo e prigoana cea mai mare Cad creștinii morți în chinuri ...și li-i moartea sărbătoare.
Își lăsă atunci toți robii să-l aștepte la un han. Și plecă spre locul unde, moartea secera ca-n lan. Ce văzu! O, Doamne, Sfinte! Multe trupuri de martiri Prinși în lanțuri și în cuie, răbdând chin și biciuiri!
Spânzurați cu capu-n jos, puși în foc și în cuptoare Și slăvind în chin pe Domnul, fac din moarte sărbătoare. Bonifatie, uimit, fu cuprins de o sfântă râvnă Și se duse lângă dânșii, înfruntând păgâna turmă.
Le mai ostoia durerea, îi îmbrățișa pe unii Fără teama și slăvindu-L pe Hristos în văzul lumii. Și mulțimea se-ntreba cine e? De unde vine? Fremăta strigând la el și întreaga soldățime.
Și atunci judecătorul porunci să fie-adus! A fost luat și dus la dânsul mai cu voie, mai pe sus. ,, - Cine ești, de-ai îndrăzneala să le ostoiești din chin ? " ,, - Bonifatie mă cheamă! Și sunt tot ca ei, creștin!"
,, - De nu vrei să dau poruncă să te bată ca pe ei, Leapădă-te de Hristos, și-adu jertfă pentru zei! Te voi pune-atunci în cinste și-ți voi da dregătorie Și tot ceea ce-ți dorești, după pofta ta să fie!"
,, - Nu vreau să jertfesc la idoli căci destul am fost păgân, Și pun trupul meu drept jertfa pentru singuru-mi Stăpân! Zeii voștri sunt minciună, pietre îmbrăcate-n aur, Eu mă-nchin lui Dumnezeu, Cel ce e al lumii Faur! "
Mâniindu-se păgânul, pe plăcutul lui Hristos, La osândă îl trimise și-l legă cu capu-n jos. Bicele cu plumb loviră pân' la os mușcând din el, Trupul lui doar răni și sânge rupt cu ghiare de oțel!
Însă se-ntărea cu ruga și în tot calvarul său, Se ruga pentru călăi și slăvea pe Dumnezeu. Mult l-au chinuit călăii adâncindu-i suferința, Însă mulți dintre păgâni, pe loc, și-au schimbat credința.
Și văzând judecătorul că nicicum nu-i vin de hac, Poruncește la călăi să îi taie sfântu-i cap. Și atunci minune mare, când aceștia l-au răpus, Sânge-amestecat cu lapte in șuvoi din trup i-a curs!
Trupul lui sfințit în sânge și în chinurile morții, A fost dus și aruncat lângă porțile cetății! Și-n tot timpu-n care sfântul jertfă Domnului s-a dat Robii lui rămași la han îl credeau prin crâșme beat.
Dar văzând că nu mai vine, sfinte moaște ca să cate , L-au tot căutat o vreme prin a Tarsului cetate. Până unul din aceia, ce-au văzut cumplitu-i chin, Le-a spus toată întâmplarea și cum a murit creștin.
Parca nu voiau a crede...însă omul i-a condus, Până-n locul unde sfântul mort, sub pază, era pus! Cu multi bani l-au cumpărat, cu greu l-au vândut păgânii, L-au spălat, l-au pus în raclă și-au pornit să-l dea stăpânii.
Și în vremea-n care robii se-ntorceau cu el spre casă, Aglaidei se vestește despre jertfa lui frumoasa. Îngerul lui Dumnezeu i se-arată și-i vorbește : , - Pregătește-te că iată, Bonifatie sosește!
Vine acela ce-a fost slugă, însă vine ca stăpân, Să-l primești cu mare cinste că ni-i frate-n cer, acum.. Vei avea și tu la Domnul, rugător cum ți-ai dorit, Călăuză-n viața asta și în clipa de sfârșit. "
Aglaida se trezește, strânge preoți...un sobor, Și cu mare evlavie...cu cel mai fierbinte dor, Îl întâmpină plângând cu cereasca bucurie, Parcă nu-i vine a crede...dragul ei! Chiar el să fie?
Mucenic în acea raclă, cum i-a spus râzând atunci. ,, - Gata! își zise Aglaida! Ca o proasta stai și plângi. De acum voi lăsa toate, voi da totul la sărmani, Voi trăi în post și-n lacrimi, fară case, fără bani,
Pentru sfântul meu prieten voi zidi în satul meu O biserică frumoasă...și cu el voi fi și eu. Și voi cere lui Hristos, la sfârșitul vieții mele, Să-mi fii călăuzitor printre vămi și locuri rele! "
Aglaida a trăit, încă paișpe ani si-un pic, Doar în post și-n rugăciune...nu i-a trebuit nimic! O biserică frumoasă pentru sfânt a ridicat, Lângă racla lui, cu lacrimi, a vegheat și s-a rugat.
Iar în ceasul adormirii a primit și ea cunună Și slăvesc în rai pe Domnul, tot ținându-se de mână!
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
de Eliana Popa
Doamne, Iisuse Hristoase, întărește-ne credința Și în Sfânta Ta Lumină înnoiește-ne ființa! Și ne vindecă orbirea și picioarele infirme, Care nu mai pot a merge, să se roage către Tine!
Doamne, Iisuse Hristoase, luminează bezna minții, Să pășim și noi pe Calea pe care-au urmat-o Sfinții! Vindecă de neputință și leprosul și ologul, Cum atunci, lângă Vitezda, slobozita-i slăbănogul!
Doamne, Iisuse Hristoase, pregătește-ne aici, Ca atunci când va fi vremea, să-i urmăm pe Mucenici! Dă-ne dragostea fierbinte pe care au avut-o ei, Să murim pentru credință ca cei Șapte Macabei!
Doamne, Iisuse Hristoase, poartă-ne-napoi prin vremi, Să privim cum și-au dat viața Sfinții Martiri Brâncoveni! Cum străbunii noștri vrednici, purtând cuşma sau catrința, Nu Te-au pus, ca noi, pe Cruce… și nu și-au vândut credința!
Doamne, Iisuse Hristoase, cercetează via Ta Să vezi dacă azi mai afli, roadă sfântă coaptă-n ea! Și de-o fi trimite, Doamne, de cu zori culegătorii, Că la adăpostul nopții stau la pândă prădătorii!
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Tatălui de Sus, Să primesc a Ta iubire, nici curat, nici vrednic nu-s, Dar încerc s-alerg la Tine, Tu-mi ești singur Ajutorul C-am ales să urc Golgota și apoi să urc Taborul!