Sfântul Ioan Rusul, mărturisitorul și făcătorul-de-minuni (+1730).

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"



Sfântul Mărturisitor Ioan Rusul s-a născut în Mica Rusie în jurul anului 1690, fiind crescut în evlavie și dragoste pentru Biserica Domnului. La maturitate a fost chemat în armată unde a fost simplu soldat în armata lui Petru I și a luat parte la războiul ruso-turc. În timpul Campaniei din Prutsk în 1711 el împreună cu alți soldați au fost capturați de tătari și au fost predați comandantului cavaleriei turcești. Acesta i-a dus pe prizonierii ruși în Asia Mică, în satul Prokopion.
Turcii au încercat să-i convertească pe soldații creștini la credința musulmană prin flatări și amenințări iar cei care nu au primit au fost bătuți și torturați. Alții, însă au renunțat la Hristos și au devenit musulmani, în speranța că-și vor îmbunătăți soarta. Sf. Ioan nu a fost cucerit de promisiunile bunătăților lumești, suferind cu curaj umilințele și bătăile.
Stăpânul său îl tortura frecvent în speranța că sclavul va ceda și va accepta islamismul. Sf. Ioan a fost neînduplecat în hotărârea sa spunând stăpânului: "Nu mă vei putea întoarce de la credința mea prin amenințări sau cu promisiuni de bunătăți și bogății. Am să mă supun ordinelor tale de bunăvoie dacă mă lași să-mi urmez liber credința. Mai degrabă îți dau capul meu decât să-mi schimb credința. M-am născut creștin și am să mor creștin."
Cuvintele înălțătoare și credința tare, precum și smerenia și umilința Sf. Ioan au îmblânzit în cele din urmă inima sălbatică a stăpânului său. Acesta l-a lăsat în pace și nu l-a mai forțat să renunțe la creștinism. L-a pus să stea în grajd cu animalele de care avea grijă și Ioan era foarte bucuros să se nevoiască în grajd și să aibă ca pat ieslea, așa cum s-a născut și Mântuitorul.
De dimineața până seara muncea pentru stăpânul său turc, îndeplinind toate ordinele. Fie că era iarnă sau vară, sfântul umbla desculț și cu puține haine pe el. Alți sclavi își râdeau de el, văzându-l atât de râvnitor dar Ioan nu s-a supărat niciodată pe ei, dimpotrivă, îi ajuta și pe ei cum putea, ușurându-le neputințele.
Blândețea sfântului și bunătatea sa au sensibilizat sufletele sclavilor și al stăpânului său, astfel încât aga și soția lui au ajuns să-l îndrăgească și au hotărât să-i dea o cameră lângă podul de uscat fânul. Sf. Ioan nu a acceptat, preferând să rămână în grajd cu animalele. Acolo se culca pe fân și se acoperea cu o haină veche. Astfel grajdul a devenit locul său de pustnicie, unde se ruga și cânta psalmi, umplând locul de bună mireasmă.
Prin simpla lui prezență în casa turcului, sfântul i-a adus numai binecuvântări. Ofițerul de cavalerie s-a îmbogățit și a devenit în scurt timp unul dintre cei mai influenți oameni din Prokopion. El era conștient de ce i s-a schimbat atât de mult soarta și nu se ferea să spună și altora despre asta. Uneori sfântul pleca seara la biserica Sf. Mucenic Gheorghe unde priveghea în pronaos. În duminici și sărbători se împărtășea cu Sfintele Taine.
În tot acest timp a continuat să-și slujească stăpânul ca și până acum, și, în ciuda sărăciei sale, întotdeauna ajuta pe nevoiași și pe neputincioși, împărțind hrana sa puțină cu aceștia.
Într-una din zile, ofițerul a plecat în pelerinaj la Mecca. Soția lui a făcut un banchet peste câteva zile la care și-a invitat rudeniile și pe prietenii soțului ei, rugându-i să pună o rugăciune pentru întoarcerea cu bine acasă a stăpânului. Sf. Ioan servea la masă și a luat o farfurie cu pilaf, mâncarea preferată a stăpânului său și a pus-o pe masă. 

Soția amintindu-și de mâncarea preferată a soțului i-a spus lui Ioan: "Ce bucuros ar fi stăpânul tău dacă ar putea fi aici să mănânce cu noi din acest pilaf!" Atunci sfântul i-a cerut o farfurie cu pilaf spunând că o va trimite stăpânului său la Mecca. Musafirii au râs la auzul acestor cuvinte iar soția a pus să i se pregătească o farfurie plină ca să o mănânce el sau ca să o dea săracilor. Primind farfuria s-a dus cu ea în grajd și s-a rugat la Dumnezeu să-i trimită farfuria stăpânului său, fiind convins că Dumnezeu va găsi o cale să-i îndeplinească rugăciunea. Numaidecât farfuria dispăru din fața lui și atunci Ioan a intrat în casă să-i spună stăpânei că farfuria a fost trimisă.

 
După câtva timp stăpânul s-a întors acasă cu farfuria de cupru în care a fost pilaful, povestind tuturor cum într-o zi (chiar în ziua când s-a ținut banchetul), întorcându-se de la moschee la locul unde era cazat, deși nu era nimeni acasă, a intrat și a găsit pe masă o farfurie aburindă plină cu pilaf.

 Neînțelegând cum ar fi putut intra cineva cu farfuria dacă ușa era încuiată, s-a uitat mai atent la farfurie și a văzut numele său gravat pe ea. Uimit, a mâncat totuși mâncarea cu mare plăcere.

Când familia și servitorii au auzit povestea s-au minunat foarte. Atunci soția i-a spus că Ioan a fost cel care i-a trimis mâncarea și că toți au râs de el când le-a spus că a reușit să o trimită la Mecca. Atunci au înțeles că ce le spusese sfântul s-a adeverit. (comparați cu povestea lui Habakkuk, care în mod minunat i-a dus mâncare lui Daniil în groapa cu lei [Dan. 14:33-39], Septuaginta).

 
Spre sfârșitul vieții sale grele Sf. Ioan s-a îmbolnăvit, simțind că i se apropie sfârșitul. A chemat preotul ca să-l împărtășească dar acestuia i-a fost frică să vină direct cu Sfânta Împărtășanie în casa musulmanului, așa că le-a băgat într-un măr și așa le-a dus lui Ioan.

 
Sf. Ioan a slăvit pe Dumnezeu, a primit Trupul și Sângele Domnului și apoi a răposat, ducându-se la Domnul pe care L-a iubit în 27 mai 1730. Când stăpânul său a fost anunțat că a murit Ioan, acesta a chemat preoții și le-a dat trupul neînsuflețit pentru a-l îngropa creștinește. Aproape toți locuitorii creștini din Prokopion au mers la înmormântare, petrecând trupul sfântului până la cimitirul creștin.

 
După trei ani și jumătate preotului i s-a descoperit în mod miraculos că rămășițele trupești ale sfântului s-au făcut moaște. La scurt timp, moaștele sfântului au fost transferate la biserica Sf. Mucenic Gheorghe și puse într-o raclă specială. 

Noul sfânt al lui Dumnezeu a început să fie slăvit pentru nenumăratele sale minuni despre care s-a dus vorba până în cele mai îndepărtate orașe și sate. Credincioși din toate locurile veneau la Prokopion să se închine sfintelor moaște ale Sf. Ioan, primind tămăduire prin rugăciunile lui. Pe lângă creștini veneau la el și armeni și turci care se rugau sfântului să nu-i disprețuiască.

În anul 1881 o parte a sfintelor moaște au fost mutate la Mănăstirea Sf. Mare Mucenic Pantelimon, din Rusia, de către călugării Muntelui Athos, după ce aceștia fuseseră salvați de sfânt în vremea unei călătorii periculoase.

 
Din cauza deteriorării serioase a vechii biserici unde se aflau sfintele moaște ale Sf. Ioan, s-a început construcția unei noi biserici în anul 1886, cu ajutorul mănăstirii și a locuitorilor din Prokopion. În 15 august 1898, noua biserică cu hramul Sf. Ioan Rusul a fost sfințită de Mitropolitul Ioan al Cezareei, cu binecuvântarea Patriarhului Ecumenic Constantin al V-lea.

În 1924 a avut loc un schimb între populația Greciei și cea a Turciei, adică mulți musulmani s-au mutat din Grecia și mulți creștini s-au mutat din Turcia. Oamenii din Prokopion, mutându-se și ei pe insula Euboia, au luat cu ei și o parte din sfintele moaște ale Sf. Ioan Rusul.

 
Timp de câteva zeci de ani moaștele au stat în biserica Sfinților Constantin și Elena din Noul Prokopion de pe insula Euboia, iar în 1951 au fost mutate într-o biserică nouă, cu hramul sfântului. Mii de pelerini s-au adunat acolo din toate părțile Greciei, mai ales de hram, în 27 mai.

Sf. Ioan este la mare cinste în Muntele Athos, mai ales la mănăstirea rusă a Sf. Pantelimon.
Călătorii și cei care duc cu ei lucruri multe pe drum lung, caută ajutorul Sf. Ioan Rusul, care îi ocrotește pe aceștia în călătoriile lor.

PELERINAJ ACASĂ LA SFANTUL IOANA RUSUL...

https://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.com/2017/06/manastirea-sfantul-ioan-rusul-insula.html

Pelerinaj 2017- la Sfantul Dimitrie

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Dragii mei impreună cu Preotii nostrii Marius Sfercoci si Sorin Lungoci si cu un grup de credinciosi,de la biserica noastra , in Mai 2017, Bunul Dumnezeu ne-a invrednicit să mergem intr-un pelerinaj in Grecia , printre care si la Sfantul Dimitrie in Tessalonik ...

Atasez cateva poze făcute de mine cu telefonul ...

Tot aici se află si Moastele Sfintei Anisia :

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MUCENIŢĂ PARASCHEVI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

O, Sfântă Muceniţă Paraschevi, cea ce chiar prin numele tău prea luminat ai arătat icoana pătimirii pentru Hristos, porumbiţă dumnezeiască a înălţimilor slavei cereşti, oglindă a curăţiei fecioarelor, vasule cel nestricat al înţelepcunii Duhului, cărarea cea luminată ce porţi paşii gândurilor noştri spre iubirea fecioriei întru neîncetata lumină a cugetului smerit, cu ce cununi te laude te vom împodobi, noi, cei ce totdeauna suntem cuprinşi de întunericul păcatelor din pricina nepurtării noastre de grijă.
Ca un dar al rugăciunii ai fost dată părinţilor tăi celor evlavioşi, care prin însăţi rugăciunea ta să răsară în sufletele întunecate de înşelăciunea idolească lumina cunoştinţei de Dumnezeu. Jugul cel bun al lui Hristos ai luat asupra ta, nesocotind slăbiciunea firii femeieşti şi ai alergat către limanul nevoinţelor duhovniceşti. Cu mahramă te-ai împodobit ca bine să placi întru slujire jertfelnică înaintea Celui Ce Te-a acoperit cu vălul iubirii Sale de oameni şi cu roua darurilor Duhului. Prin stăruinţa întru nevoinţă urcat-ai grabnic scara desăvârşirii şi ca pe un munte al slavei ai stat înaintea Luminii, auzind în cămara inimii glasul Celui Ce Te-a chemat să mărturiseşti numele Lui înaintea păgânilor şi să-i scoţi din întunericul înşelăciunii cu raza cuvintelor tale dumnezeieşti. Şi pe noi, prea fericită, cei ce suntem acoperiţi de vălul păcatului, ne scoate la lumina poruncilor dumnezeieşti, ca bine vieţuind întru pace să aflăm şi noi limanul vieţii celei veşnice întru strălucirea Treimii.
Îngrădindu-te cu arma Crucii şi cu neîncetata rugăciune ce se făcuse în tine ca un izvor pururea curgător ce potolea focul greu de purtat în lume al dorului dumnezeiesc, ai pornit pe cărarea mărturisirii, cea plină de spinii chinurilor. Mânia lui Antonin nu te-a înfricoşat, iar focul şi greutatea pietrei s-au arătat neputincioase şi biruite de puterea rugăciunii tale. Pentru aceasta, şi noi fiind uimiţi de mulţimea minunilor revărsate de Hristos pentru credinţa ta neclintită, te rugăm să ceri şi pentru noi întărire în lucrarea poruncilor Stăpânului, surparea eresurilor şi pace statornică între fraţi, netulburată de mânia vrăjmaşului nevăzut. Revărsat-ai din destul mirul milostivirii lui Hristos şi împăratului celui ce a făgăduit pocăinţă, dacă îl vei vindeca. Şi pe noi, cei biruiţi de răutate, ne ridică Sfântă Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, cu puterea rugăciunii la înălţimea pocăinţei şi a lucrării faptelor bune.
Rănile biciuirilor ca nişte podoabe le-ai socotit pentru dragostea lui Hristos, a Celui Ce pentru noi a răbdat biciuri cumplite ale Trupului, ca să ne îmbrace iarăşi sufletele în veşmântul Luminii. Cu fulgerele rugăciunii tale ai sfărâmat idolii din templul lui Apolon, făcând pe popor a mărturisi slava lui Dumnezeu şi fosa cea urât mirositoare o ai prefăcut în pajişte bine înmiresmată. Deci, şi pe noi, cei ce prin înşelăciunea vrăjmaşului ne-am făcut casă a toată răutatea, purtând mirosul cel greu al patimilor, cu mireasma rugăciunii tale, ne apropie de Mirul Cel pururea curgător al milostivirii. Cu adierile Duhului arată mintea noastră sălaş al tainelor cereşti, ca să-ţi aducem din prisosul inimii flori de laude dumnezeieşti.
Mai înainte de a intra pe uşa morţii cu lacrimi te-ai rugat pentru iertarea păcatelor celor ce te vor cinsti, deci nu ne lipsi nici pe noi Muceniţă, de rugăciunea ta, ci dobândeşte şi pentru noi de la Hristos iertare multelor greşeli, întărire în credinţă şi gând pururea luminat de strălucirea Duhului spre a face cu inimă smerită voile cele dumnezeieşti spre mântuirea sufletelor noastre. Mulţumim milostivirii tale cu care pururea ne înconjori pe noi păcătoşii şi stării tale înaintea tronului ceresc întru rugăciune spre a dobândi pentru noi cele de trebuinţă spre mântuire. Pentru aceasta, prin tine aducem mulţumire Celui Ce pentru rugăciunile Sfinţilor Săi trece cu vederea, ca Un Milostiv, nedreptăţile noastre şi revarsă mirul minunilor dumnezeieşti. Căci Aceluia I Se cuvine slava, cinstea şi veşnica închinăciune în vecii

Icoana Maicii DOMNULUI de la Mega Spileo

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

După tradiţie , Această Icoană a Maicii DOMNULUI , aflată la Mănăstirea Mega Spileo din Peloponez – Grecia , a fost sculptată în ceară şi mastic de Sfântul Apostol Luca .

Icoana înnegrită este un basorelief în ceară , de aproximativ 45 de centimetri pătraţi şi O Infăţişează pe Maica DOMNULUI întoarsă uşor spre dreapta , Purtându-L în braţe pe Dumnezeiescul Ei Fiu .

Cu mâna stângă ţine mâna Pruncului pe pieptul Ei , iar în mâna dreaptă a Fiului se află Sfânta Evanghelie .

In colţuri Sunt Infăţişaţi Heruvimi şi Serafimi .

Tradiţia Mănăstirii Mega Spileo sugerează că această Icoană ar fi una dintre primele Icoane pictate de Sfântul Evanghelist Luca şi că atunci când a înfăţişat-O Fecioarei Maria , Ea a Spus :

„Darul Celui Care S-a Născut din mine să fie cu Ea !”.

Mai târziu , Sfântul Luca a dăruit această Icoană , împreună cu Evanghelia lui şi Faptele Apostolilor , fiului său duhovnicesc Teofil , guvernatorul Ahaiei .

In timpul prigoanei romane, când mulţi dintre primii creştini au luat moarte Mucenicească , Icoana a fost ascunsă în peşteră , unde a rămas până când S-a descoperit în chip minunat Sfintei Eufrosina .

Tânăra Eufrosina era din satul apropiat Galata (astăzi Zachlarou) şi păştea adesea turma tatălui ei pe lângă o stâncă înaltă .

De două ori văzuse una dintre capre suind la gura unei peşteri din stâncă şi întorcându-se cu botul plin de apă . Bănuind că acolo se afla un izvor cu apă rece , a urcat să se uite . După ce şi-a făcut drum prin tufărişul des , ea s-a aflat la gura unei peşteri foarte mari .

Deodată a auzit Un Glas care-o striga pe nume .

Privind în jur , a văzut O Icoană a Maicii DOMNULUI în partea de sus a peretelui peşterii , şi din Icoană a auzit Un Glas Care-i Spunea să aştepte sosirea monahilor Simeon şi Teodor .

Tot atunci , pe când se aflau în Ierusalim , cei doi tineri monahi Simeon şi Teodor au avut acelaşi vis în care Maica DOMNULUI , Insoţită de Sfinţii Apostoli Pavel , Andrei şi Luca , le-a Poruncit să meargă în Ahaia pentru a găsi O Icoană de-a Ei sculptată acolo de Sfântul Luca .

Primind binecuvântarea episcopului , ei au pornit spre coasta nord-estică a Peloponezului .

Sosind în Ahaia , Cuvioşii Simeon şi Teodor s-au rugat iarăşi pentru Călăuzire şi în noaptea aceea au avut un alt vis în care li se spunea să meargă la râul Bouras , aflat la două ore distanță , unde vor afla o păstoriţă cucernică , Eufrosina , care îi va duce la Icoană .

A doua zi dimineaţă , pe când se apropiau de locul căutat , au găsit-o pe păstoriţă aşteptându-i .

Ea le-a dat bineţe şi i-a chemat pe nume .

Infricoşaţi de părelnica ei vedere cu duhul , părinţii au şovăit să se apropie , dar văzând îndoiala lor , Eufrosina a chemat Numele Maicii DOMNULUI şi lovind cu toiagul stânca pe care stătea , din ea a ţâşnit un izvor cu apă limpede şi dulce .

Acest izvor dăinuie până astăzi şi poartă numele Eufrosinei .

După ce Eufrosina a povestit cum a descoperit Icoana Maicii DOMNULUI , monahii s-au suit până la peşteră şi au aflat totul aşa cum spusese Eufrosina .

Ei au coborât Icoana cu evlavie , au scos-O afară şi s-au întors să cureţe peştera .

După ce au aprins focul ca să ardă tufărişul şi mizeriile , au aşteptat afară ca să se stingă flăcările. Deodată , un şarpe uriaş , alungat de fum , a ieşit târându-se din peşteră ca şi cum ar fi avut aripi.

Pe când monahii şi Eufrosina se dădeau la o parte din calea lui, Un Fulger Luminos ieşit din Icoană l-a ţintuit la pământ.

Ei s-au întors în peşteră şi au găsit o masă unde , potrivit tradiţiei mănăstirii , Evanghelistul Luca slujea Liturghia şi scria Sfânta Evanghelie .

Mai târziu au lărgit peştera şi au ridicat acolo un mic paraclis şi câteva chilii împrejurul lui .

Vestea despre aflarea Icoanei s-a răspândit cu iuţeală în tot Peloponezul , şi mulţi credincioşi au venit să se închine Icoanei prin care DUMNEZEU Săvârşea multe Minuni .

In jurul lor s-au adunat şi alţi monahi , iar părinţii Simeon şi Teodor au început să străbată tot Peloponezul , Propovăduind şi chemându-i pe oameni să se întoarcă la creştinism .

Izgoniţi pentru scurt timp din acest ţinut în vremea împăratului Iulian Apostatul, ei s-au întors curând după moartea lui şi amândoi monahii s-au săvârşit la Mega Spileo .

Eufrosina şi-a ridicat lângă peşteră o mică chilie şi acolo a vieţuit pustniceşte până la moartea sa .

De-a lungul timpului s-au Săvârşit multe Minuni şi Tămăduiri Mijlocite de Icoana Maicii DOMNULUI de la Mega Spileo .

Din vremea ctitoririi sale în veacul al IV-lea , mănăstirea a trecut prin cinci incendii devastatoare.
De fiecare dată , Icoana de la Mega Spileo a scăpat în chip minunat de la pieire.
Icoana Maicii DOMNULUI de la Mega Spileo Este Prăznuită în ziua de :

+ 23 August , când este Odovania Praznicului Adormirii Maicii DOMNULUI .

+ 18 Octombrie de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca .