Se afișează postările cu eticheta DUMNEZEU SI OMUL. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta DUMNEZEU SI OMUL. Afișați toate postările

duminică, 23 august 2015

DUMNEZEU SI OMUL

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Motto: «Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său
Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să
aibă viaţă veşnică» (Ioan 3:16).
                                                                                            Preot Ioan
            (Sinteză din învăţăturile Sfinţilor Părinţi)

                                 Iubiţi credincioşi,

DUMNEZEU poate fi iubit, dar nu gândit. Poate fi prins şi
apropiat prin iubire, dar niciodată prin gândire. Dumnezeu este
începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine. În sine, Dumnezeu este
gândire necunoscută, Cuvânt negrăit şi viaţă necuprinsă.
DUMNEZEU este asemenea unui cerc ale cărui margini nu
sunt nicăieri, iar al cărui centru este pretutindeni. Pentru aceea a
venit Hristos în lume să cunoască şi să înţeleagă tot omul cât de mult
îl iubeşte Dumnezeu. Iisus se face ascultător Tatălui, vindecând
propria noastră neascultare şi devine pentru noi modelul unei ascultări
fără de care nu există mântuire.
DUMNEZEUnu doar că nu lasă să fim ispitiţi peste puterile
noastre, dar ne şi ajută chiar în ispită, ne sprijină şi ne întăreşte,
dacă noi facem ce se cuvine din partea noastră şi nu ne lipsesc
bunăvoinţa, nădejdea în El şi răbdarea.
DUMNEZEU ne trimite darurile Sale cu o bucurie mai mare
decât cea cu care le primim noi. Am văzut case şi m-am gândit la
arhitect. Am văzut lumea şi am înţeles Pronia. Am văzut corabia fără
cârmaci scufundându-se. Am văzut oameni neisprăvind nimic fără
Dumnezeu. Am înţeles că toate există prin rânduiala Domnului. Chiar
dacă noi ne depărtăm uneori de Dumnezeu, Dumnezeu rămâne mereu
aproape de noi.
DUMNEZEU va avea întotdeauna ceva ce să-l înveţe pe om,
iar omul va avea întotdeauna ceva de învăţat de la Dumnezeu.
Unde este înţelepciunea lui Dumnezeu, nu mai este nevoie de
înţelepciunea oamenilor. Este cu neputinţă să dobândim înţelepciunea
fără să trăim într-un mod înţelept. Înalţă-te mai mult prin viaţă, decât
prin gândire. A vorbi despre Dumnezeu este un lucru mare, dar este un
lucru şi mai mare a te curăţi pentru Dumnezeu.
IISUS ne-a împăcat prin Sine atât cu Tatăl cât şi între noi. La
Iisus poţi privi fără să încetezi să-i priveşti şi pe ceilalţi. Dumnezeu
s-a făcut purtător de trup pentru ca omul să poată deveni purtător de
duh.Totul este săvârşit de la Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt:
„Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul
meu este Sfântul Duh, Treime Sfântă, slavă Ţie!“
MÂNTUITORUL a ales Crucea fiindcă astfel se moare cu
mâinile întinse. El s-a sfârşit îmbrăţişându-ne. Crucea este poarta
tainelor. Prin linia verticală, crucea îl arată pe Dumnezeu, iar prin linia
orizontală se arată toată zidirea în atârnare desăvârşită de Domnul,
neavând alt suport al existenţei, altă nădejde afară de Dumnezeu.
CRUCEA este izvor de tămăduire, uşa tainelor, arma păcii,
veselia sufletelor noastre. Orice faptă bună este o cruce. Calea lui
Hristos este crucea de fiecare zi. Să nu-ţi duci
crucea târâş, adică văitându-te, oftând şi cârtind, ci
mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru toate: bune şi
rele, ştiute şi neştiute. Nimeni nu s-a urcat
vreodată la cer prin comoditate. Urmează-L pe
Hristos nu numai la înviere ci şi la cruce. Fii
totdeauna cu Dumnezeu dacă vrei ca Dumnezeu
să fie totdeauna cu tine, sau altfel spus, caută-l pe
Dumnezeu în vreme de pace, dacă vrei să-l găseşti
în vreme de război.
După fire, Dumnezeu este în afara tuturor lucrurilor. Dar prin
lucrările Sale este în toate. Nici un folos nu vine din lucrarea omului
fără înrâurirea de sus. Fiecare din noi este ajutat de celălalt în mod
providenţial.
OMUL dinafară nu este decât o oglindă a celui dinăuntru.
Omul, corabie mică, dar acolo se află lei şi balauri, creaturi otrăvitoare
şi răutate, cărări bolnave şi prăpăstii fără fund. Dar sunt de asemenea
şi Dumnezeu şi îngerii, viaţşi împărăţia, lumina şi apostolii, cetăţile
cereşti şi comorile de har. Acolo sunt toate, este un altar.
OMUL este coroana creaţiei. Creştinii nu se nasc creştini, ci
devin creştini. Nimeni nu se naşte creştin, dar oricine poate deveni
creştin. Pentru a fi un bun creştin am pe Hristos întreg pentru
mântuirea mea, Scriptura întreagă pentru studiul meu şi lumea
întreagă drept parohia mea. Creştinii trăiesc în trup, dar nu după trup.
Trăiesc pe pământ, dar vieţuiesc ca în ceruri. Ei nu sunt o societate
nouă după trup, ci după spirit, căci deşi viaţa lor materială este la fel
ca a tuturor oamenilor, ţinuta lor morală şi duhovnicească este
excepţională, ei sunt pentru lume ceea ce este sufletul pentru trup.
Fiecare din noi este pictorul propriei sale vieţi. Sufletul este pânza,
virtuţile sunt culorile, iar Hristos este modelul pe care trebuie să-L
pictăm. Purtarea creştinilor să fie cea mai bună apologie (apărare) a
credinţei lor. Nu poate exista Biserică în afara iubirii. Biserica este o
corabie, iar creştinii care merg la Sfânta Biserică şi intră în ea sunt
izbăviţi din furtuna păcatelor. Ceea ce are omul dumnezeiesc în el,
este putinţa de a face bine. În lume există un singur bine şi un singur
rău: unicul bine este mântuirea, iar unicul rău este pierderea ei. Când
un străin bate, caritatea îi deschide uşa ospitalităţii. Odată iniţiat îl
întâmpină bucuria. Odată primit îl găzduieşte omenia. Pe cel flămând
îl hrăneşte bunătatea, pe cel deznădăjduit îl călăuzeşte credinţa, iar pe
cel tulburat, dragostea. Să ne cinstim unii pe alţii pentru a învăţa să-L
cinstim pe Dumnezeu. O, dacă omul L-ar cinsti pe Dumnezeu aşa cum
Dumnezeu îl cinsteşte pe om !
Nu trebuie să ne îngrijim de ale noastre, ci de ale altora. Este greu
să-i deosebeşti pe cei cu adevărat săraci de cei prefăcuţi. Gândiţi-vă că
este mai bine să dăm ajutor celor ce nu-l merită, decât să nu-l dăm
celor care-l merită şi care au cu adevărat nevoie de el.
Am căzut prin păcat, dar ne ridicăm prin căinţă. Cel ce-şi vede
păcatele, va vedea pacea. Când noi ne aducem aminte de păcatele
noastre, Dumnezeu le uită. Este multă bucurie în cer pentru un singur
păcătos care se căieşte. Noi nu trebuie doar să iertăm, ci să şi uităm.
Nu ierta doar din ascultare faţă de Dumnezeu ci din plăcere pentru
ceilalţi. Dar acela care se împacă cu ceilalţi spre a fi lăudat, acela-şi
face rău singur. A ţine minte răul, înseamnă a fi biruit de rău. Împacăte
cu Dumnezeu şi mulţi oameni vor veni să se împace cu tine. Iertaţivă
unul pe altul după cum v-a iertat şi Dumnezeu pe toţi în Hristos.
Căinţa ne deschide cerul. Mărturisirea faptelor rele este începutul
faptelor bune. Intră în Sfânta Biserică Ortodoxă şi te căieşte. Aici nu
se trage la judecată, ci se dă iertarea păcatelor.
Dumnezeu ne-a dat mila ca o poruncă a dragostei. Cu un bănuţ
dăruit poţi cumpăra cerul. nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă
Dumnezeu este plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acest bănuţ atunci
dă un pahar cu apă rece. Hrăneşte-l pe cel ce moare de foame. Dacă nu
o faci îl ucizi.
SUFLETUL trăieşte veşnic şi nu poate muri căci este suflare
din suflarea lui Dumnezeu şi la judecata de apoi sufletul iarăşi se
va uni cu trupul. Când veţi curăţa sufletele voastre, atunci se vor
curăţşi se vor împărtăşi de prezenţa lui Dumnezeu şi de
dumnezeiasca şi cereasca Sa strălucire. Atunci sufletele vor fi ca nişte
oglinzi curate, receptive la lumina dumnezeiască şi vor putea primi şi
ele strălucire.
CREDINŢA fără fapte moartă este. Cine nu crede că va învia şi
că va da socoteală, ci gândeşte că toată fiinţa
sa se mărgineşte la viaţa aceasta, aceluia nu-i
va păsa mult de faptele bune. CREDINŢA în
înviere este adevărata mângâiere în suferinţe,
în lupta cu ostenelile şi cu greutăţile vieţii. Cel
ce crede, se teme, cel ce se teme, se smereşte.
Cel ce se smereşte, se îmblânzeşte. Cel blând
păzeşte poruncile, cel ce păzeşte poruncile se
luminează, Cel luminat se împărtăşeşte de
tainele cuvântului dumnezeiesc. CREDINŢA
face ceea ce omul şi legea nu pot face. Un
lucru mic, este un lucru mic, dar credinţa din
lucrurile mici este un lucru mare. Cine e
credincios în lucrurile mici, e credincios şi în cele mari. Trebuie să
cerem de la Dumnezeu ceea ce este de folos sufletului, nu ceea ce ni
se pare că este de folos nouă.

POSTUL adevărat este abţinerea de la orice lucru rău. Eşti
stăpân pe pântece, fii atunci dar stăpân şi pe limbăPOSTUL acela
este adevărat care este prezent în toate. Pe toate le curăţeşte şi pe toate
le vindecă. Câţi săraci nu puteau fi hrăniţi datorită unei zile de post?
Cel ce nu cunoaşte postul nu cunoaşte crucea. Nu-l invidiaţi pe cel
bogat pentru averea sa, pe cel puternic pentru demnitatea sa, iar pe cel
înţelept pentru ştiinţa sa. Căci toate acestea sunt mijloace ale virtuţii
doar pentru cei ce le întrebuinţează bine. Fericirea în sine nu stă în ele
însele.
RUGĂCIUNEA este singura ce ne poate înălţa la cunoştinţa
lui Dumnezeu. Teologia fără trăire este teologia diavolilor.
RUGĂCIUNEA este alungarea întristării şi a
descurajării, rodul bucuriei şi al mulţumirii. Nu
se poate ca Dumnezeu să nu asculte rugăciunile
omului. RUGĂCIUNEA ta rămâne neauzită
când o acoperă strigătul celui năpăstuit de
tine. Când tu vorbeşti în ascuns cu tine însuţi
cuvintele tale sunt cercetate în cer, de aceea şi
răspunsurile îţi vor veni de acolo. Dacă te vei
ruga pentru toţi, toţi se vor ruga pentru tine. Inima cea mai milostivă
este aceea care arde pentru toată făptura: pentru oameni, pentru păsări,
pentru demoni şi pentru toată zidirea. Nici fecioare, nici femei
măritate, nici monahi, nici mireni, ci o hotărâre dreaptă caută Domnul
şi primind-o ca pe însăşi fapta, trimite aceluia Sfântul Duh pentru a
lucra împreună cu el, pentru a îndrepta viaţa tuturor celor ce vor să se
mântuiascăRUGĂCIUNEA este lucrul cel mai simplu şi în acelaşi
timp cel mai dificil. Ce să facă Dumnezeu cu mulţumirile noastre,
când cu faptele îi arătăm doar nemulţumire. A-i mulţumi lui
Dumnezeu când vântul este prielnic pe mare nu este ceva deosebit. A-i
mulţumi însă când este furtună, atunci se arată adevărata recunoştinţă.
RUGĂCIUNEA înseamnă starea de permanentă recunoştinţă. Să
mulţumim în toate pentru toate. Omul care mulţumeşte lui
Dumnezeu pentru relele ce trec peste el nu simte acele rele.
RUGĂCIUNEA este prezenţa lui Dumnezeu în toţşi în toate.
Unde se termină rugăciunea începe păcatul. Cerul este adesea mai
aproape de noi atunci când ne aplecăm, decât atunci când ne
îndreptăm în sus. Doamne, Tu erai înlăuntrul meu, dar vai, eu însumi
eram în afara mea. Rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei.

Omule, ai fost creat liber şi chemat spre libertate. Aşa că nu te
face robul păcatelor. Acela este cu adevărat liber, care trăieşte
întru Hristos. El se află deasupra tuturor nenorocirilor. Dacă el
însuşi nu-şi va face rău, atunci niciodată altul nu-i va face rău cu
adevărat.„Doamne, fă-mă robul Tău, ca să fiu cu adevărat liber“.
MILOSTENIA înseamnă a da cu bunăvoinţă şi cu bucurie.
Rugăciunea şi postul sunt lipsite de
putere, neînsoţite de milă. Fără
milostenie rugăciunile tale nu se ridică
la cer şi nu uita că mila biruieşte
judecata. Dacă nu dai cu tot sufletul,
mai bine nu mai da, fiindcă aceasta nu
este milostenie, ci pagubă. Mai mare
fericire este a da decât a lua. Nu dăm celorlalţi după cum merită, ci
după cum au nevoie. Cu adevărat milostiv este acela care-i
îmbrăţişează pe toţşi nu lasă pe nimeni în afara inimii sale. Dăruind
vei dobândi.
De eşti drept teme-te de mânia lui Dumnezeu ca să nu cazi. Cine
crede că stă (în credinţă), să ia aminte să nu cadă. De eşti păcătos
încrede-te în mila Domnului ca să te poţi ridica. Trebuie să ţii capul
plecat pentru că în felul acesta în suflet coboară smerenia şi evlavia.
Astfel învăţăm să-i respectăm pe ceilalţi, să-i cinstim, să-i iubim ca
mai buni decât noi, ca pe prietenii noştri, ca pe icoanele lui
Dumnezeu. Dumnezeu nu ne-a spus„Învăţaţi de la mine cum au
fost făcute cerul şi pământul, cum au fost create toate cele văzute
şi nevăzute, cum se fac minuni şi se înviază morţii“dar ne-a spus:
„Învăţaţi-vă de la mine că sunt blând şi smerit cu inima“.
FAMILIA este o mică biserică.
Toţi suntem fiii unei mari familii. Noi îl
numim pe Dumnezeu Tată, dar El ne-ar
putea răspunde„Dacă tu ai fi fiul
meu, ar trebui ca viaţa ta să fie după
însuşirile mele, altfel, Eu nu recunosc
în tine icoana Fiinţei Mele“.
LUMINA este Dumnezeu. Fiţi
mica reflexie a unei mari lumini. Sufletul şi Hristos, doar acestea două
să te intereseze. Lumea toată de ar cădea, pe acestea două nimeni nu ţi
le poate lua, afară numai dacă nu le dai tu, cu voia ta. Fii împăcat cu
sufletul tăşi atunci cerul şi pământul se vor împăca cu tine. Dacă
ajungem lângă Dumnezeu suntem în cer. Să ne facem sufletul cer.
Caută-l pretutindeni pe cel ce este pretutindeni.
BINELE nu-l găsim în cele trecătoare ci suntem chemaţi să ne
împărtăşim din bunurile cele veşnice şi adevărate. Ce sunt toate
lucrurile vieţii în comparaţie cu liniştea inimii?Orice om de rând care
L-a aflat pe Dumnezeu îl poate arăta prin felul lui de viaţă,
mărturisindu-L în toate. Totul este făcut spre binele nostru, pentru
mântuirea noastră. Să dorim binele fraţilor noştri şi mântuirea tuturor
oamenilor mai mult decât pe a noastrăSuferi de pe urma unui om
rău? Iartă-l ca să nu fie doi oameni răi.
VIAŢŞI MOARTEA mea depind de ceilalţi căci, dacă l-am
ştigat pe aproapele meu, L-am câştigat pe Dumnezeu. Mântuirea
este în acelaşi timp şi lucrarea lui Dumnezeu şi a noastră. Dumnezeu
este ascuns în poruncile sale, iar cei ce-L caută îl găsesc doar în
măsura împlinirii lor.
DRAGOSTEA este începutul şi sfârşitul mântuirii noastre. Eşti
desăvârşit atunci când în locul tău îl preferi pe aproapele. A fi aproape
sau departe de Dumnezeu depinde de om, deoarece Dumnezeu este
oriunde.A iubi cineva pe cel drag este un lucru al firii. A iubi cineva şi
pe vrăjmaş este un lucru al harului. Dragostea este bucuria de a face
altora bucurie. Sărăcia şi bogăţia nu pot învinge dragostea, dar
dragostea poate învinge şi sărăcia şi bogăţia. Dragostea îl preface pe
cel ce iubeşte în chipul celui iubit. Dacă-L iubeşti pe Dumnezeu,
Dumnezeu vei fi, dacă-l iubeşti pe diavol, diavol vei fi. Dacă-ţi iubeşti
trupul, trup vei fi. Aceasta este cea dintâi lucrare a iubirii: de a uni pe
cel ce iubeşte cu cel iubit. Dragostea este rădăcina şi izvorul binelui.
Când am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu. Dragostea este
adevărata slujbă pentru Domnul. Dragostea este raiul. Întrucât este
iubire, Dumnezeu se mişcă, iar întrucât este iubit, Dumnezeu mişcă
spre sine toate lucrurile care sunt capabile de dragoste. Dumnezeu nu
se uită la fapte ci la dragostea cu care au fost făcute. Nu e nimic mult
când oamenii iubesc puţin, aşa cum nu e nimic puţin când oamenii
iubesc mult. Numai cine-şi iubeşte aproapele îl iubeşte pe Dumnezeu.
Dumnezeu nu ne porunceşte şi nu doreşte să fim trişti în inima
noastră. Mai degrabă doreşte ca din iubire pentru El să avem mereu
bucurie în suflet. Omul dacă are virtuţi, dacă face fapte bune, dacă s-a
unit cu Dumnezeu, sufletul său se va veseli cu bucuria cea adevărată.
Pe cel ce se bucură în Domnul nici un necaz nu-l va scoate din bucuria
lui. «Frica Numelui Tău, Doamne, varsă bucurie în sufletul meu!».
Dacă vrei să fii fericit nu căuta fericirea. Fericit este acela care nu
gândeşte rău. Cât despre mine, fericirea mea este să mă apropii de
Dumnezeu.
PREOŢIA se săvârşeşte aici pe
pământ, dar ea are rang între dregătoriile
cereşti. Însuşi Hristos a întemeiat această
slujire. El a stabilit ca în timp ce suntem
încă în trup, să facem serviciu îngeresc.
Dacă cineva îl dispreţuieşte pe preot,
imediat şi Dumnezeu îl va dispreţui pe
el. Cel care-l vorbeşte de rău pe preot, îl
loveşte pe Hristos în lumina ochilor.
CĂLUGĂRUL este cel care, despărţindu-se de toţi, s-a unit cu
toţi. Admirăm pe sfinţi nu atât pentru înţelepciunea şi iubirea lor în
necazuri, ci mai mult, pentru că ei rămân la fel de râvnitori şi după ce
furtuna a trecut, lăsând loc liniştit.
Nu e nici o minune căinţa omului la necaz, ţinută în frâu prin
frică, ci după ce a trecut încercarea, aceasta să continue în a-şi arăta
înţelepciunea sufletului.
SFINŢENIA vine din dragoste. Toţi cei ce cred şi iubesc cu
adevărat sunt sfinţi. Desăvârşirea omului este de a se socoti pe sine
nedesăvârşit. Îi cinstim pe sfinţi imitându-i. Cât poate Dumnezeu cu
puterea, poate şi Maica Domnului cu rugăciunea. Preasfânta Fecioară
Maria, ea singură şezând între Dumnezeu şi oameni, pe Dumnezeu La
făcut Fiul Omului, iar pe oameni i-a făcut fiii lui Dumnezeu.
DEZNĂDEJDEA este mai cumplită decât păcatul. Cel care îşi
pierde nădejdea în Dumnezeu, acela face cel mai mare păcat,
tăgăduind astfel că Domnul este iubire, milă şi putere.Cel care şi-a
pierdut nădejdea a pierdut totul. Şi Iuda şi Petru au păcătuit. Cel dintâi
a căzut în deznădejde curmându-şi viaţa. Cel de-al doilea a căzut în
deznădejde, dar s-a ridicat prin căinţă, iar căinţa i-a adus iertarea lui
Dumnezeu.
PĂCATUL este nedreptate. Degeaba tăiem crengile păcatului în
afara noastră, dacă în noi rămân rădăcinile care vor creşte din nou.
Cine păcătuieşte, fie se nedreptăţeşte pe sine, fie nedreptăţeşte pe altul.
Iubeşte-i pe păcătoşi, dar urăşte faptele lor. A greşi este omeneşte. A
deznădăjdui este diavolesc. Nu atacul gândului este păcat, ci
convorbirea prietenească a minţii cu păcatul.
Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu. Egoismul este
rădăcina tuturor patimilor. Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în
ceilalţi. Indiferenţşi lenea sunt mai vătămătoare decât toată lucrarea
diavolească.
Faptele săvârşite de oameni sunt de trei feluri : conform firii, mai
prejos de fire şi mai presus de fire. Firească este pacea. Împotriva firii
este duşmănia şi mai presus de fire sunt iertarea şi binele dezinteresat.
Dumnezeu te-a făcut pe tine judecător, dar numai pentru păcatele tale,
nu şi pentru ale altora. Dacă ierţi puţin, puţin ţi se va ierta. Dacă ierţi
mult, multe ţi se vor ierta. Dacă ierţi din inimă, la fel îţi va ierta şi
Dumnezeu ţie. ORI VEI FACE CE VREA DUMNEZEU, ORI VEI
PRIMI CE NU VREI TU.
BOGĂŢIA nu este în sine ceva rău sau bun, ci o unealtă de care
te poţi folosi rău sau bine. Eşti
bogat? Foarte bine. Eşti zgârcit?
Foarte rău. Nu bogaţii vor fi
osândiţi, ci cei ce slujesc
bogăţiei. În cele trecătoare nu
poţi deveni bogat decât sărăcind
pe altul. În cele duhovniceşti nu
poţi deveni bogat decât
îmbogăţind pe altul. Săracilor, ce vă lipseşte dacă-L aveţi pe
Dumnezeu? Bogaţilor, ce aveţi dacă vă lipseşte Dumnezeu?
Nimic nu este mai mare decât omul cu Dumnezeu şi nimic mai
mic decât omul fără Dumnezeu. Fără Tine Doamne, nu sunt nimic în
această lume. Prin urmare, fără Tine, ce-aş putea fi în veşnicie? Orice
vei face, să faci după propriile tale puteri, cu ajutorul lui Dumnezeu,
pentru mântuirea oamenilor.
ORICE VEI VREA SĂ FACI ÎN VIAŢĂ, TOTDEAUNA SĂ-ŢI PUI
NĂDEJDEA ÎN DUMNEZEU ZICÂND: VREAU SĂ FAC...
CU AJUTORUL LUI DUNEZEU! ŞI ATUNCI VEI REUŞI!


AMIN !

Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA