duminică, 26 mai 2013

Faptul de a dărui nu te face mai sărac


Soarele se plimba pe bolta cerească şi era foarte multumit de carul său de foc. El arunca razele lui aurite cu multă plăcere în toate părţile, ceea ce pentru un nor negru era amărăciune.

`Aruncă-ţi toate razele, tu, risipitorule, şi apoi vei vedea cu ce vei mai rămâne`, îi spuse norul negru. Şi soarele devenea parcă din ce în ce mai darnic. Strugurii şi celelalte fructe se coceau sub acţiunea razelor sale, iar plantele şi animalele se bucurau de lumina şi căldura lui.

`Lasă să fii răpit de tot şi vei vedea cum ţi se va mulţumi mai târziu pentru aceasta, când nu vei mai avea nimic`, îi spuse din nou norul negru. Soarele îşi continuă însă călătoria mai departe, aruncând cu bucurie milioane de raze în stânga şi în dreapta la toţi aceia care aveau nevoie de ele. Sosind apusul său, soarele începu să-şi facă inventarul razelor sale. Şi iată, nici măcar una nu-i lipsea. Cuprins de mirare, dar în acelaşi timp şi de furie, norul negru dispăru din faţa soarelui şi se fărâmiţă. Soarele însă coborâ lent spre mare.

Vorbele si faptele tale bune dăruite nu te fac mai sărac. Dăruieste cu si din toată inima si tot sufletul, cu toată iubirea ta. În loc să sărăcesti te vei îmbogăti, dar nu material, ci duhovniceste. Dăruind vei dobândi!


duminică, 19 mai 2013

LUMINA



sa-ti lumineze chipul
cand rau esti prigonit
sa fii intins pe cruce
cand fratii te-au vandut

cu bucurie-n suflet
sa-i ierti pe toti oricand
cand tu vei fi batut
sa te bucuri foarte mult

sa ai marea rabdare
in chinuri si ocaruri
cu bucurie-n suflet
asteapta ori si cand

cand haina ti-o va lua
cu forta de pe tine
tu da-i tot ce ai
chiar si averea ta

cand prietenul tau
va fi in neputinte
sa-i sari in ajutor
indiferent de-orice

cand esti in suferinta
sa fii tu fericit
cu zambetul pe buze
sa fii ori si cand

sa te bucuri de orice
caci totu-i de la Domnul
primeste cu-ndrazneala
si mare bucurie

chiar daca-i de la diavol
el se va bucura
cand esti in neputinta
sa nu-i faci voia sa

lupta asa cum poti
cu rugaciuni si post
caci il vei birui
cu arma Domnului

SURSA
mail

joi, 16 mai 2013

Pomelnicul - cum trebuie scris şi care e rostul său



Când vin la biserică, mulţi oameni aduc la sfântul altar, ca o obişnuinţă, un pomelnic, unde scriu atât numele lor, cât şi ale celor pe care îi poartă în gând - rude, prieteni, cunoscuţi etc. De ajutor multora ar fi să cunoaşteţi câte ceva din importanţa acestui gest, aparent simplu, dar care are şi el regulile sale de alcătuire.

Se întâmplă ca un creştin să aducă la biserică un pomelnic şi să considere că a făcut tot ceea ce trebuia: va fi pomenit la biserică şi cu aceasta şi-a încheiat datoria sa, el nu mai are nimic de făcut.

În realitate, este nevoie şi de rugăciunea personală. Şi aici ar trebui să existe un pomelnic. Acesta - fie că este scris, fie că nu - este de dorit să cuprindă cât mai multe nume: de la cei apropiaţi din familie - soţ, soţie, copii, părinţi, bunici, naşi, prieteni - până la nefericiţii acestei lumi. Părintele Sofronie Saharov ne îndeamnă: „Când vă rugaţi, rugaţi-vă pentru toţi şi pentru fiecare. Şi adăugaţi: „Pentru rugăciunile lor, pentru rugăciunile lui, miluieşte-mă şi pe mine“. Astfel, puţin câte puţin, conştiinţa voastră se va lărgi“.

În pomelnicul ce urmează a fi dus la biserică se trec numai numele de botez ale celor pe care dorim să-i pomenim (Ioan, Ana, Elena). Nu se trec numele prescurtate sau poreclele. Se înţelege, numai oamenii pot fi trecuţi în pomelnic. Spun aceasta deoarece au fost cazuri în care cel care a alcătuit pomelnicul a considerat de cuviinţă să treacă şi numele câinelui la care ţinea foarte mult!

În cazul clericilor, numele este însoţit de denumirea treptei preoţeşti (de exemplu: „preotul Ioan“ sau „ieromonahul Varsanufie“, „diaconul Grigore“), la fel pentru monahi sau monahii (de exemplu: „monahia Olimpiada“). Cei vii vor fi grupaţi împreună, la fel cei adormiţi, menţionându-se deasupra fiecărui grup: vii sau adormiţi.

Pentru Taina Sfântului Maslu se aduc numai pomelnice pentru cei vii

La ce slujbe ale Bisericii sunt pomeniţi cei vii, şi la ce slujbe, cei adormiţi?

La Sfânta Liturghie se pomenesc atât viii, cât şi cei adormiţi - şi este bine ca orice creştin care aduce jertfă la altar să aibă pomelnic şi pentru cei vii şi pentru cei morţi, pentru că sunt situaţii în care sunt aduse pomelnice fie numai pentru cei vii, fie numai pentru cei morţi. Pentru Taina Sfântului Maslu se aduc numai pomelnice pentru cei vii. La fel şi pentru slujba Acatistului. Pomelnice numai cu numele celor adormiţi se aduc pentru slujba Parastasului.

Este bine să trecem în pomelnic necazurile, dorinţele noastre pentru care ne rugăm?

Cea mai mare parte a pomelnicelor care ajung la altar conţin şi însemnări legate de persoanele trecute acolo: în privinţa stării sau a dorinţelor acestora (bolnavi, necăsătoriţi, stăpâniţi de patima beţiei etc.) sau chiar adevărate istorisiri, încât o pagină întreagă cuprinde numai două nume, iar restul e povestire. Cred că cel mai bine este să fie scris numai numele de botez, eventual, cu însemnarea celor care sunt bolnavi sau într-o situaţie specială („Ioan bolnav“). E drept că uneori şi detaliile care însoţesc numele celor din pomelnic pot fi de folos, pentru că îi sunt de ajutor preotului pentru a realiza o raportare mai personală faţă de cei pomeniţi. Totuşi, ţinând cont că, de multe ori, astfel de amănunte nu sunt potrivite cu vieţuirea creştină (de pildă, se cere pedepsirea duşmanilor, ale căror nume sunt enumerate) sau sunt exagerate, cum spuneam, numele de botez este suficient. Dumnezeu ştie mai bine decât omul însuşi ce anume îi este acestuia de folos.

Nu pot fi trecuţi în pomelnic, la Sfânta Liturghie, cei de altă credinţă

Cei de altă credinţă pot fi trecuţi în pomelnic? Ei se pomenesc la vreo rugăciune a Bisericii?

Un bun creştin, un creştin autentic nu poate să nu se roage pentru întreaga lume, îmbrăţişându-i pe toţi în dragostea sa. Spre aceasta trebuie tins. Aşadar, nu numai pentru cei de altă credinţă se poate ruga, ci şi pentru toţi cei care, de obicei, sunt stigmatizaţi de societate pentru păcatele lor mari şi evidente. O poate face în rugăciunea sa, dar o poate face şi la slujba Sfântului Maslu, de pildă, a Acatistului, a Paraclisului, nădăjduind că mila lui Dumnezeu, atingându-le şi acestora sufletul, îi va mişca spre înnoirea vieţii.

Dar cei cuprinşi de diferite patimi (beţivi, fumători etc.) sau cei necununaţi? Dar sinucigaşii?

Da, există o slujbă a Bisericii unde se impune o exigenţă aparte în privinţa celor care sunt pomeniţi: este vorba de Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Întrucât în cadrul Sfintei Liturghii sunt chemaţi la împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos numai cei care mărturisesc aceeaşi credinţă şi sunt într-o stare duhovnicească corespunzătoare (într-o stare de pocăinţă), nu pot fi trecuţi în pomelnic cei de altă credinţă (heterodocşi sau adepţi ai altor religii), vrăjitorii, descântătorii sau cei care sunt cunoscuţi ca trăind, persistând în păcate grave (ucidere, adulter etc.).

În cazul celor adormiţi, nu pot fi trecuţi în pomelnic cei care s-au sinucis pentru că, omorându-se, au refuzat darul vieţii primit de la Dumnezeu şi L-au refuzat pe Dumnezeu. Sfântul Nicodim Aghioritul numeşte sinuciderea treapta a douăsprezecea şi ultimă a păcatului. Nu pot fi trecuţi în pomelnic nici copiii morţi nebotezaţi sau pruncii avortaţi.

Sfântul Simeon al Tesalonicului spune şi de ce nu pot fi pomeniţi cei pe care i-am enumerat mai sus sau cei asemenea lor. La Sfânta Proscomidie, când sunt pomeniţi cei vii şi cei adormiţi, preotul scoate câte o părticică (miridă) pentru fiecare şi o aşază pe Sfântul Disc, acolo unde sunt aşezate: Sfântul Agneţ, care se va preface în Sfântul Trup al lui Hristos, miridele pentru Maica Domnului şi cele pentru sfinţi. Când, după prefacerea darurilor de pâine şi vin în Trupul şi Sângele Domnului, părticelele sunt puse în Sfântul Potir, acestea se unesc cu Sfângele Lui. Dacă persoana pomenită este în stare potrivită împărtăşirii (viaţă curată, stare de pocăinţă), primeşte în chip nevăzut împărtăşirea Duhului (în momentul în care pune miridele pentru vii şi adormiţi în Sfântul Potir, preotul rosteşte: „Spală, Doamne, păcatele celor care s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi“); dacă are o viaţă păcătoasă şi nu se depărtează de păcat (dacă nu are stare de pocăinţă), atunci jertfa adusă îi va fi spre osândă. Aşadar, este nevoie de atenţie atât din partea celui care face şi aduce pomelnicul, cât şi din partea preotului.

În acelaşi timp, trebuie avut grijă ca nu cumva, oprindu-ne la respectarea exterioară a rânduielilor bisericeşti, să devenim justiţiari necruţători faţă de semenii noştri: să uităm adică de propriile păcate şi să le judecăm numai pe ale acestora - poate pentru simplul fapt că ale noastre sunt ascunse, în vreme ce ale semenilor sunt cunoscute lumii. Împlinirea rânduielilor bisericeşti se cade a fi făcută în duhul dragostei.

 http://www.doxologia.ro

luni, 13 mai 2013

Din rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur





12 cereri după numărul ceasurilor nopţii
Doamne, nu mă lipsi pe mine de binele Tău cel ceresc.
Doamne, izbăveşte-mă de chinurile cele veşnice.
Doamne, de am greşit, fie cu mintea, fie cu gândul sau cu cuvântul sau cu lucrul, iartă-mă.
Doamne, izbăveşte-mă de toată neştiinţa şi uitarea, de neîndrăznirea şi de nesimţirea cea împietrită.
Doamne, izbăveşte-mă de toată ispitirea.
Doamne, luminează-mi inima pe care a întunecat-o pofta cea rea.
Doamne, eu ca un om am greşit, iar Tu, ca un Dumnezeu îndurător, miluieşte-mă, văzând neputinţa sufletului meu.
Doamne, trimite mila Ta în ajutorul meu, ca să preaslăvesc preasfânt numele Tău.
Doamne Iisuse Hristoase, scrie-mă pe mine, robul Tău, în cartea vieţii şi-mi dăruieşte sfârşit bun.
Doamne Dumnezeul meu, deşi n-am făcut nici un bine înaintea Ta, dă-mi, după harul Tău, să pun început bun.
Doamne, stropeşte inima mea cu roua harului Tău.
Doamne al cerului şi al pământului, pomeneşte-mă pe mine, păcătosul, ruşinatul şi nevrednicul robul Tău, în împărăţia Ta. Amin.

12 cereri după numărul ceasurilor zilei
Doamne, primeşte-mă întru pocăinţă.
Doamne, nu mă lăsa pe mine.
Doamne, nu mă duce pe mine în ispită.
Doamne, dă-mi cuget bun.
Doamne, dă-mi lacrimi, umilinţă şi aducere aminte de moarte.
Doamne, dă-mi cuget să-mi mărturisesc toate păcatele mele.
Doamne, dă-mi smerenie, curăţie şi ascultare.
Doamne, dă-mi răbdare, voie nebiruită şi blândeţe.
Doamne, sădeşte în mine rădăcina bunătăţilor şi frica Ta în inima mea.
Doamne, învredniceşte-mă să Te iubesc cu tot sufletul şi gândul meu şi să fac în toate voia Ta.
Doamne, apără-mă de oameni gâlcevitori, de diavoli, de patimile trupeşti şi de toate celelalte lucruri necuvioase.
Doamne, ştiu că faci precum vrei Tu, deci să fie şi întru mine, păcătosul, voia Ta; că binecuvântat eşti în veci. Amin.

duminică, 12 mai 2013

Despre prietenie si sinceritate




Tema prieteniei este una comuna pentru toata lumea. Toti avem mai multi sau mai putini prieteni, mai buni sau mai rai. Ne plac prietenii buni si uram prietenii rai care tradeaza. Pe langa prietenii actuali, fiecare are si "fosti prieteni", si are desigur si niste motive pentru care anumiti prieteni din trecut nu-i mai sunt prieteni. Se schimba varsta, se schimba conceptiile, aflam unii despre altii lucruri care pana la urma afecteaza relatiile dintre noi.
Ce face o prietenie sa fie durabila si care sunt motivele pentru care o prietenie poate lua sfarsit?? O prietenie care poate fi intrerupta mai poate fi numita prietenie?
De obicei oamenii spun in indreptatirea lor:" Cutare nu-mi mai este prieten pentru ca m-a tradat, a fost nesincer cu mine." Oamenii suporta cu greu lipsa de sinceritate. Un prieten trebuie sa ni se incredinteze in intregime, nu doar cu inima ci, daca poate, cu tot cu gandurile sale. Vrem sa fim stapani peste prietenii nostri.
Lumea moderna discuta foarte mult despre prietenie. Cuvantul " prieten" este folosit cu cele mai diverse ocazii, incepand de la "prietenii muzicii", "prietenii cartii", pana la reclamele de bere, cafea sau tigari, in care se speculeaza pe tema prieteniei. Prototipul prieteniei de azi ne reprezinta o relatie simplista si sablonata. Prietenii asculta acelasi fel de muzica, beau acelasi suc sau aceeasi bere, poarta un anume tip de haina. Desigur, formula permite, nuantari, dar la modul brutal, prietenia se leaga in jurul unor astfel de lucruri promovate de scopurile mici ale economiei de piata, o prietenie ce se leaga in urma unor interese si scopuri comune. Un adolescent care asculta rock si face parte dintr-o "gasca" nu trebuie sa mearga intr-o discoteca, pentru ca isi tradeaza grupul. Cu alte cuvinte, in mentalitatea tanarului modern, a fi prieten cu cineva presupune si o relatie exclusivista fata de ceilalti.
Mai intai trebuie sa luptam cu puseurile exclusiviste pe care le avem in noi. Prietenia nu este relatia privilegiata, deosebita pe care o avem cu cineva in comparatie cu alti oameni. Prietenia este o stare de spirit, o treapta si o masura duhovniceasca. Prietenia nu trebuie sa fie rezultatul unei selectii, adica nu dobandim un prieten excluzand neprietenii, pentru ca aceasta este judecata romaneasca si nu este lipsita de riscuri.
Asadar, de la inceput trebuie sa retinem ca o prietenie nu se alimenteaza atat din virtutiile si bunatatea celui pe care ni-l dorim prieten, cat din lucrarea noastra launtrica. Niciodata prietenia nu se strica incepand de la cel mai virtuos, ci de la cel mai slab, pentru ca acesta gaseste tot felul de pricini, nemultumiri si provoaca ruptura prin insusi zbuciumul mintii sale chinuite de patimi. Omul virtuos rabda sa convietuieasca si sa faca ascultare de cei mai razvratiti si mai nesuferiti oameni.
Un alt lucru vrednic de tinut minte este acela ca in puterea noastra sta sa oferim prietenia, dar niciodata sa o cerem de la altii. Prietenia este deschiderea sufleteasca pe care o avem catre toate lumea, izvorata din dragostea poruncita de Hristos. In acest sens, crestinul este prieten cu toti si cu nimeni. Cu toti, pentru ca nu poate sa nesocoteasca pe cineva, si cu nimeni, pentru ca nu poate sa prefere pe cineva.
Oamenii mai putin desavarsiti leaga prietenii doar pe baza intereselor si a cautarilor comune, ii unesc mai putin adancimile duhovnicesti. Desigur sunt si astfel de interese si cautari comune in nevointa crestina.
De exemplu unii considera ca nevointa principala postul, altii propavaduirea cuvantului, altii linistea si retragerea, altii slujirea bolnavilor, si se alipesc grupurilor sau duhovnicilor care recomanda o cale sau alta.
Desi aceasta pare o relatie duhovniceasca, totusi ea este intotdeauna unilateral orientata si, chiar daca nu ajunge sa dezbine membrii grupului, intotdeauna ii separa pe acestia de restul credinciosilor.
Omul smerit nu da sfaturi cu superioritate si nu face observatii usturatoare, care sunt cea dintai pricina a stricarii relatiilor dintre oameni.Uneori trebuie sa evitam sa zicem lucrurile care stim ca nu plac aproapelui
nostru sau care ar putea sa-l raneasca, chiar si cu pretul de a fi nesinceri.

Ieromonahul Savatie Bastovoi ( A iubi inseamna a ierta)

duminică, 5 mai 2013

Rugaciune pentru toti si pentru toate


Această rugăciune mi-a umplut sufletul de bucurie si nadejde! O recomand din toata inima celor care vor să-și pună sufletul pentru aproapele și să simtă o împlinire duhovnicească!


În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Doamne Dumnezeule Cel în Treime, miluiește cu mila Ta cea fără de sfârșit pe bolnavi, pe văduve, pe orfani, pe săraci, pe cei întemnițați, pe cei flămânzi, pe cei însetați, pe cei goi, pe cei călători, pe cei străini, pe cei năpăstuiți, pe cei ocărâți, pe cei prigoniți din pricina Ta, pe cei rătăciți, pe cei căzuți, pe cei părăsiți, pe cei învăluiți în primejdii, pe cei ce Te caută și pe cei ce Te-au găsit, pe cei împietriți, pe cei nepricepuți, pe cei neputincioși, pe cei uitați, pe cei robiți, pe cei lipsiți de răbdare, pe cei deznădăjduiți, pe cei ce plâng, pe cei osteniți, pe cei ce au luat jugul Tău asupra lor, pe cei pierduți, pe cei împovărați, pe cei zdrobiți cu inima, pe cei atacați sau stăpâniți de demoni, pe cei ce sunt pe patul de moarte și pe cei ce ce se însănătoșesc, pe cei descumpăniți, pe cei aflați în îndoială, pe cei ce pun acum început bun vieții lor, pe cei ce se pocăiesc în ceasul acesta, pe cei ce nu pot împărtăși dureri străine, pe cei ce iubesc și pe cei ce nu iubesc zidirea Ta, pe cei ce nu au îndrăzneală în rugăciune, pe cei ispitiți, pe cei purtători de chinuri, pe cei zămlisiți în fărădelegi și născuți în păcate, pe cei obosiți de mâhnire și întristare, pe cei din ceasul nedumeririlor, pe cei osândiți, pe cei goi de fapte bune, pe robii Tăi cei tăinuiți în mijlocul lumii, pe cei izgoniți, pe părinții fără de copii, pe cei ce duc lupta cea bună, pe cei învrăjbiți, pe cei disprețuiți, pe cei ce sunt pe calea înfrânării, pe cei cotropiți, pe cei asupriți în judecăți, pe cei ce sunt căzuți în datorii grele, pe cei ce vin la Tine în întâiul și în al unsprezecelea ceas, pe cei ce tocmai o veste rea au primit, pe cei prădați, pe cei ce iau cununi de martiri, pe cei neînțelepți, pe cei împovărați de griji și de păcate, pe cei ce-și poartă crucea, pe cei ce se căiesc acum în fața Ta, pe cei ce slăbesc în credință, pe cei încercați, pe cei ce sunt la judecata Ta, pe cei ce muncesc, pe cei ce învață, pe cei supărați de farmece sau cuprinși de năluciri, pe cei înviforați, pe cei descumpăniți, pe cei ce înfruntă vremuri de batjocorire a credinței, pe cei din primejdii, pe cei din nevoi, pe cei din războaie, pe cele ce nasc, pe cei ce cântă și Te preaînalță întru toți vecii, pe cei ce sunt în ceasul rugăciunii și în zi de postire, pe cei săraci cu duhul, pe cei ce plâng, pe cei flămânzesc și însetează de dreptate, și pe cei ce pentru dreptate prigoniți, pe cei care nu-i iubește nimeni, pe cei ce ne iubesc și pe cei ce ne urăsc pe noi, pe cei rătăciți de la dreapta credință, pe cei ce nu Te-au cunoscut încă.

Întărește-i vindecă-i, ridică-i, ocrotește-i cu puterea Ta, luminează-i cu lumina Sfintei Treimi, binecuvântează-i și pomenește-i întru Împărăția Ta, ca să se slăvească prin ei numele Tău cel Sfânt.
Miluiește-i, binecuvintează-i și-i pomenește întru împărăția Ta și pe vrăjmașii noștri, și îmbunează inima lor, ca să nu răpim prin răutatea noastră prilejul mântuirii lor.
Doamne miluiește și ne binecuvântează pe noi, căci a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

sursa:parintelemarius.blogspot.com

vineri, 3 mai 2013

Cel mai mare rău



Sfântul Ioan Gură de Aur, Patriarhul Constantinopolului şi cel mai mare orator al Bisericii noastre, combătea cu multă înflăcărare învăţăturile eretice. Din această cauză el a ajuns în mare conflict cu împăratul Arcadie, părtinitor al ereticilor.
Acest împărat, sfătuindu-se odată cu apropiaţii săi despre cum s-ar putea răzbuna mai bine asupra acestui cinstit episcop, unul îl sfătuia să îi ia averea, altul să-l închidă, al treilea să îl trimită în exil, al patrulea - chiar să îl omoare, al cincilea însă a spus: ,,Cu toţii greşiţi, nu sunt acestea mijloace de a te răzbuna pe Ioan. Eu ştiu un mijloc prin care cu adevărat l-am putea face nefericit. Şi acesta este acela de a-l face să păcătuiască, căci el de nimic nu se scârbeşte mai mult decât de păcat. Siliţi-l deci să păcătuiască, dacă vreţi să-i facem cel mai mare rău”.
Şi într-adevăr, cel mai mare rău de pe faţa pământului este păcatul, fiindcă nimic altceva nu îl poate face pe om veşnic nefericit, nici sărăcia, nici boala, nici durerea, decât numai păcatul!...


                                                  urma mainii Mantuitorului...

Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA