Un necredincios, care ajunsese medic, întreabă odată în batjocoră pe un preot:
- Sfinţia ta, porţi numele de păstor de suflete, dar ai văzut vreodată un suflet?
- Cu ochii aceştia trupeşti, nu, răspunse preotul.
- Dar de auzit, l-ai auzit?
- Nu.
- Dar poate l-ai gustat?
- Nu, nu l-am gustat.
- Atunci poate ai mirosit vreun suflet?
- Nu, nu l-am mirosit.
- Dar poate ai simţit un suflet?
- Da, de simţit l-am simţit şi încă foarte bine.
- Va să zică, zise doctorul cu un aer triumfător, din cele cinci simţuri ale omului, patru vorbesc împotriva sufletului. Pe care să le credem? Pe cele patru sau pe cel singur?!
- Dumneata eşti medic, răspunse preotul. Ai văzut vreodată durerea?
- Nu, zise medicul, n-am văzut.
- Dar de auzit, ai auzit-o?
- Nu.
- Dar, poate ai gustat-o?
- Nu, nici n-am gustat-o.
- Atunci poate ai mirosit vreo durere?
- Nu.
- Dar poate ai simţit durerea?
- Da, am simţit-o şi încă foarte tare.
- Va să zică, spune preotul cu un aer îngăduitor, din cele cinci simţuri, patru vorbesc contra durerii. Ce ai zice dacă cineva s-ar întemeia pe acest raţionament şi ar afirma că nu este durere?!
- Da, zise medicul, m-ai pus pe gânduri. O să încerc, părinte, să-mi schimb stilul raţionalist în abordarea problemelor, căci înţeleg că nu totul poate fi gustat, pipăit, mirosit...
