Se afișează postările cu eticheta : CELE SAPTE PĂCATE DE MOARTE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta : CELE SAPTE PĂCATE DE MOARTE. Afișați toate postările

marți, 4 octombrie 2022

Păcatul cel mai mare

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


O dată, un călugăr a fost întrebat:
- Părinte, care este cel mai mare păcat?
- Sinuciderea este, fără îndoială, cel mai groaznic păcat. Nimeni nu are dreptul să îşi ia viaţa pe care Dumnezeu, din bunătate, i-a dat-o. Chiar dacă, în viaţă, ne încearcă mari greutăţi sau deznădejdi, Dumnezeu ne-a dat şi puterea de a trece peste ele, iar prin rugăciune şi căinţă, toate vor părea mai uşoare.
Iuda a fost cel care s-a rupt de Iisus şi de învăţătura Sa. Treptat, inima lui s-a îndepărtat de Dumnezeu şi locul dragostei şi al voinţei a fost luat de nechibzuinţă. încrederea dată de credinţă a dispărut. Mai întâi, Iuda nu a fost de acord cu Iisus, apoi L-a trădat, pentru ca, în final, să îşi ia viaţa, ca semn al ruperii totale de Dumnezeu. Iuda nu s-a omorât din deznădejde, ci din ură. Şi, de aceea, sinuciderea este cel mai mare păcat.
Inima ta trebuie să trăiască în speranţa îndreptării, a mântuirii, nu să fie omorâtă. Chiar şi cel mai păcătos om nu trebuie să cadă pradă deznădejdii, ci să aibă încredere în mila şi bunătatea lui Dumnezeu. Prin sinucidere, omul nu scapă de necazuri, ci se condamnă singur la neputinţă, nemeritându-şi astfel mântuirea. A-ţi lua viaţa nu este eroism, ci laşitate.
Voi l-aţi lăuda pe căpitanul care, de teama furtunii, ar vrea să-şi scufunde singur corabia, înecând tot ce este pe ea? Furtuni de păcate ne încearcă şi pe noi. Să renunţăm la luptă? Să renunţăm la viaţă? Să înecăm singuri tot ce e mai bun în noi: speranţa, iubirea, dorinţa de viaţă? în niciun caz. Cu atât mai mare este meritul celui ce reuşeşte în viaţă, trecând peste obstacole şi greutăţi!


joi, 2 ianuarie 2014

HRANA PENTRU SUFLET: CELE SAPTE PĂCATE DE MOARTE


HRANA PENTRU SUFLET: CELE SAPTE PĂCATE DE MOARTE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                                  Dintru care odrăslesc toate păcatele



Cele sapte răni de moarte
Care m-au vânat mereu
Si slăbănogit-au foarte
Sufletul smerit al meu!

                                              Mândria

Dacă mai doresti acuma
Suflete să ne mândrim,
Vino de pogoară numa
Până jos la Țintirim!


Ca să vezi mai bine-acolo
Pentru cine te mândresti,
Care este slava lumii
Si a vieții pământesti!


Iată hârca asta slută
Este a unui boier
Cari petrecea cu slavă
Ca un mândru Lucifer


Mai încolo este alta
A unui om cersetor
Care si-a târât viața
Umilit si răbdător.


Cari dintre ei acuma
Îl găsesti mai fericit?
Răsfățatul cel prea mândru
Ori săracul umilit?


Iată colo proiestosul
Ce era ca un butoi
Si-i gonea pe bieții paznici
Defăimându-i ca pe boi.


Mai la vale iată capul
Unui biet nevoitor
Care sta ascuns prin pesteri
Gol, tăcut si postitor.


Ce cunosti acum din slava
Celor grasi de la Vasan;
Iată numai ce rămâne
De la bietul pământean!

                                                               Zavistia

De zavistie urâtă
Dacă vezi că esti luptat,
Află că această boală
Este greu de vindecat.


Toate celelalte patimi
Sunt din fire omenesti
Si lucrându-le îți pare
Că din ele te-ndulcesti.

La zavistie din contra,
Simți că esti ca otăvit,
Căci la inimă te roade
Vermele neadormit.

Deci pe gânduri tu adesea
Spovedeste-le curat
Si te roagă pentru care
Urâciunea te-a luptat


A zavistiei meteahnă
Este lucru diavolesc,
Care nu te lasă-n pace,
Când vezi că alții sporesc.


Nu lăsa ca să mocnească
Răul nemărturisit,
Nu cumva să putrezească
Binele agonisit.

                                                              Iubirea de argint

Când te prinde în capcană
Lăcomia de arginți
S-o vădesti ca pe o rană
La duhovnicesti Părinți.


Căci fiind năravul tainic,
Este greu de priceput
Si pe mulți din cei cu râvnă
Lăcomia i-a pierdut.


Rădăcina răutății
La păgâni si la evrei:
Ai pe Iuda doar ca pildă
Si începător al ei.

                                                                        Desfrâul

La dulceața desfrânării
Dacă esti obisnuit,
Vino tainic, ticăloase
Pân-la Poarta lui David.


Să-ți închipui tu acolo
Cum la ziua cea de-apoi
Scaun greu de judecată
Se va pune pentru noi.


Cum vei suferi mânia
Dreptului judecător!
Cum vei trece peste râul
Cel cu focul arzător!


Cum vei suferi osânda
Care se va hotărî,
Cum vei suferi pe demoni
Când la munci te va târî?


                                                        Lăcomia pântecelui

Dacă ai din nesimțire
Pântece nesățios
Vino până la Golgota
Lângă Crucea lui Hristos!

Iată, suflete, priveste
Stânca cum s-a despicat
La vederea răstignirii
Pentru cel necumpătat!

Deci în taină mergi adesea
La Golgota cugetând
Ca să capeți înfrânare
Umilindu-te în gând.

                                                                 Trândăvia


Iară duhul trândăviei
Dacă vezi că te-a cuprins
Cugetă la ceasul morții
Si la focul cel nestins.

                                                                  Mânia

Suflete, de ai mânie,
Dacă lesne te iuțesti,
De a treia fericire,
Ticăloase, te lipsesti!

Nu vei mosteni pământul
Fericiților de sus!
Celor blânzi le este partea
După cum Domnul a spus.

- Vino fire mânioasă
Ca să vezi pe Mielul blând
Cum se junghie pe Cruce
Toate pentru noi răbdând.

Deci primeste cu blândețe
De la oameni câte vin
Ca să mostenesti pământul
Celor blânzi în veci AMIN.



Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA