luni, 30 ianuarie 2017

Sfintii Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".





Astăzi, de sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, Catedrala mitropolitană din Timișoara și-a serbat hramul istoric. Cu acest prilej, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de un sobor de trei ierarhi, format din Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria și Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei. Din soborul slujitor au mai făcut parte consilierii de la Centrul eparhial, protopopii Timișoarei, clericii de la Catedrala mitropolitană și părinții profesori de la Departamentul de Teologie al Facultății de Litere, Istorie și Teologie din Timișoara.

De la noi de la biserica VIILE FABRIC TIMISOARA ,au participat preotul Paroh SFERCOCI MARIUS si preotul SORIN LUNGOCI ...

La slujbă au luat parte sute de credincioși timișoreni, oficialități locale și județene, precum și reprezentanți ai mai multor instituții de cultură din orașul de pe Bega: Academia Română și Inspectoratul Școlar Județean Timiș. Răspunsurile religioase la slujba de hram au fost date de Corul bizantin „Sfântul Ierarh Nicolae”, format din studenți de la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie din Timișoara.























      La finalul slujbei, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan a mulțumit Preasfințitului Părinte Siluan, pentru bucuria împărtășită clericilor și credincioșilor timișoreni, prin participarea la hramul Catedralei mitropolitane. În semn de recunoștință, Mitropolitul Banatului i-a oferit Preasfințitului Părinte Siluan o icoană din mozaic cu chipul Mântuitorului Iisus Hristos. La rândul său, Preasfințitul Părinte Siluan a mulțumit pentru invitația de a coliturghisi în cetatea păzită de Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, un sfânt iubit atât de credincioșii români din Banat, cât și de credincioșii români din Ungaria.

         Manifestările cultural religioase închinate Sfinților Trei Ierarhi au fost prefațate la Timișoara de conferința „Sfinții Trei Ierarhi, icoane ale slujirii liturgice”, la care au luat parte profesorii, studenții și elevii teologi de la cele două instituții de Teologie din oraș. Programul religios închinat Hramul Catedralei mitropolitane a debutat în ajunul praznicului Sfinților Trei Ierarhi, cu slujba Vecerniei Mari unită cu Litia, oficiată de Preasfinitul Părinte Paisie Lugojanul, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan.

Mai multe găsiti aici :
http://mitropolia-banatului.ro/hramul-istoric-al-catedralei-mitropolitane-din-timisoara/

MAICA DOMNULUI: CAND NE ASCULTA DUMNEZEU SI CAND NU NE ASCULTA RUGACIUNILE..




CAND NE ASCULTA DUMNEZEU SI CAND NU NE ASCULTA RUGACIUNILE..

DOAMNE AJUTA! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...



Motto: „Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.” 
(Marcu 11, 24)

         Sfânta Biserică ne învaţă că există rugăciuni de laudă, rugăciuni de cerere şi rugăciuni de mulţumire. Rugăciunea de căpătâi, cea mai simplă dar şi cea mai importantă, pe care ne-a dăruit-o Mântuitorul Iisus Hristos Însuşi cu propriile Sale cuvinte este rugăciunea „Tatăl nostru”. În cuprinsul ei găsim esenţa trăirii creştine a vieţii pământeşti: să iertăm-pentru ca şi noi să fim iertaţi, să ne ferim de ispită pentru ca să nu fim ispitiţi. Şi tot din rugăciunea aceasta aflăm şi ţelul vieţii creştine: să vină împărăţia Lui Dumnezeu la noi şi toate cele ale noastre să se facă după voia Lui iar între cele de sus şi cele de jos să fie armonie - „precum în cer aşa şi pe pământ” (Matei 6, 10). Această din urmă precizare ne ajută să înţelegem că, dacă noi creştinii nu ne vom strădui să armonizăm legătura cu semenii şi legătura cu Dumnezeu, nu vom putea comunica sau conlucra sufleteşte cu Cerul. Scrie Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca: „Nu oricine îmi zice: Doamne, Doamne va intra în împărăţia cerurilor” (Matei 7, 21). Ceea ce contează însă este faptul că, deşi toată creştinătatea înalţă rugăciuni, totuşi nu ştim câte dintre acestea reuşesc să fie bine-plăcute Lui Dumnezeu. Nu degeaba a spus Hristos: „Nu stiţi ce cereţi !” (Matei 20, 22), altfel zis-nu ştiţi să vă rugaţi ! Sunt destui cei care renunţă la rugăciune, resemnându-se că Dumnezeu oricum nu-i ascultă: „Da, m-am rugat, dar fără rost !” - este expresia cea mai des auzită. Aceasta nu înseamnă altceva decât că gândurile omului se abat spre alte

duminică, 29 ianuarie 2017

FEMEIA CANANEANCĂ


Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



"Invatam, asadar, din evanghelia de astazi, cum sa ne comportam fata de Dumnezeu. Intelegem ca nu avem voie sa ne suparam pe El atunci cand nu ne asculta sau intarzie sa ne implineasca cererea, ci doar sa insistam. Nu avem voie sa ne simtim jigniti de faptul ca El pare a nu ne auzi. Noi doar sa staruim! Nu m-a ascultat astazi? Nu ma duc sa-i cer banii parintelui inapoi, ci voi inteti rugaciunea si ma voi ruga si maine si poimaine s.a.m.d., pentru ca s-ar putea ca Dumnezeu sa doreasca sa-mi incerce credinta, asa cum a incercat-o si pe a cananeiencii astazi. S-a prefacut ca nu o aude: „Ia sa vedem, staruie in credinta, sau pleaca si nu vrea sa Ma mai vada in veci!” Aceeasi atitudine sa o avem si noi fata de Dumnezeu, pentru ca El uneori ne incearca, dorind sa vada daca avem credinta, iar apoi daca aceasta este dublata si de rabdare si staruinta, ori este incununata si de intelepciune… Stim sa staruim? Sau doar sa cerem, ba inca ne lipseste si rabdarea de a astepta sa ni se implineasca rugaciunea? Suntem intelepti, sau ne suparam precum copiii si nu mai venim la biserica pentru ca nu m-a multumit atitudinea parintelui intr-o zi sau alta?…

     Sa-L rugam pe Dumnezeu, deci, sa ne dea si noua aceste virtuti ale femeii cananeience de astazi: credinta puternica, staruinta in rugaciune, dar si intelepciunea si puterea de a nu ne supara vreodata pe Dumnezeu sau pe oamenii din jurul nostru, ci sa le gasim totdeauna acestora scuze. Este o mare virtute sa le gasesti oamenilor scuze atunci cand ei nu si le cer. Sa te gandesti asa: „Poate ca a fost indispus vecinul si de aceea mi-a vorbit asa de glacial astazi. Poate ca a fost ocupat si de aceea nu a avut vreme si pentru mine prietenul meu. Poate ca m-a confundat, si de aceea mi-a vorbit asa de urat persoana aceea“. Scuze de tot felul, care pot mentine si sustine relatiile dintre noi, asa incat sa nu ne suparam neintelepteste unii pe altii. Sa ne scuzam si sa ne iertam unii pe altii, ca sa ramanem in comuniune si sa ne laude si pe noi Dumnezeu asa cum a laudat-o pe femeia cananeianca astazi: „Omule, sau femeie, mare este credinta ta. Fie tie dupa cum voiesti”, Amin!"

Frangment din Predica PS Sebastian, Episcopul Slatinei, despre STARUINTA SMERENIEI-http://www.crestinortodox.ro/


           Iată  cum ne explica Parintele Arsenie Boca, acest pasaj din Sfanta Evanghelie.

                                             FEMEIA CANANEANCĂ


                                                                           Parintele Arsenie Boca-Prislop 6.II.1949
‘’O femeie zdrobita de durerea ei:avea o fiica indracita.O minte zdrobita de un singur gand:al durerii sale..
Durerea nu e obiect sanatos de meditatie.De durere trebuie sa scapi, sa o depasesti, sa fii deasupra ei.Dar trebuie sa vie cineva sa te scoata din cercul tau chinuitor de ingust.Caci durerea ta te ia in vartejul ei si te inchide dinspre toata lumea si dinspre orice lume.
E, parca, o prelungire a iadului dupa tine.
Cu cat orizontul tau e mai ingust, sau mai ingustat de durerea ta, cu atat nelinistea ta e mai mare,- si poate sa fie mai mare ca o toata lume.
Asta era starea sufleteasca a Cananeencii...
Dar, iata, trece Iisus pe langa tragedia aceasta:toate tragediile tipa la Dumnezeu,ori rugandu-L, ori hulindu-L.Iisus se face ca nu aude.,,Nu i-a raspuns ei nici un cuvant”.Dar L-au rugat si ucenicii Lui s-o auda’’Caci striga in urma noastra’’
Iisus s-a facut ca nu-i asculta.Dar in nevazut, atragea sufletul deznadajduit la sine, si ,, ea venind, I s-a inchinat Lui, zicand:Doamne, ajuta-mi !’’
In afara, in cuvinte,Iisus de asemenea S-a facut ca n-o asculta.I-a spus si Iisus o ingustime, tot asa de stramta ca a ei.,,Nu sunt trimis fara numai, catre oile cele pierdute ale casei Lui Israel’’ si ca ,,Nu se cade a lua painea fiilor si a o da cainilor’’
Cu alte cuvinte, Iisus ii punea in fata pacatul ei, peste care o imbia sa treaca.
Si iata, femeia aceasta a iesit din ingustimea sa si nu s-a smintit ca-i asemanata cu cainii.
Atunci cand ochiul ei a vazut mai mult, cand s-a mutat din ingustimea durerii sale in bunatatea fara margini a lui Dumnezeu:s-a izbavit in clipa aceea.
Asa a condus Dumnezeu minunea aceasta, ca a tamaduit mama si prin tamaduirea ei, s-a insanatosit si fiica ei de acasa.
Si S-a mirat Iisus zicandu-i:’’O femeie, mare este credinta ta, fie tie precum voiesti!’’-Si adauga Evanghelia :’’Si s-a tamaduit fiica ei in ceasul acela’’
Cu un cuvant au iesit toti din cercurile lor inguste, la orizontul cel mai larg,care este linistea dumnezeiasca, si care tamaduieste orice boala si linisteste orice vifor din suflet.
Dumnezeu S-a biruit de rugaciunea omului-si inca a unei femei necredincioade-si i-a adus firea in linistea Sa, mai presus de sminteala si durere.

Sa ne fie Iisus si noua, asemenea!’’



Maine sărbătorim pe Sfintii Vasile ,Grigore si Ioan...in seara asta a fost slujbă cu litie...







vineri, 27 ianuarie 2017

DE MI-AI DA.

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur


de Preot Sorin Croitoru 

De mi-ai da, Hristoase Doamne, două aripi ca să zbor,
Locul meu de rugăciune mi l-aș face într-un nor.
Și în liniștea deplină din oceanul de lumină,
Într-o rugăciune lină, Duhul L-aș chema să vină.
Însă știu că nu Ți-e voia să urcăm acum pe nori,
Căci în inima curată și smerită Tu cobori!

De mi-ai da, Hristoase Doamne, aripi ca la rândunele,
Însetat de înălțime aș urca până la stele..
Și în zările albastre, printre sori și printre astre,
Însetat de armonie, m-aș ruga cu bucurie!
Însă știu că nu Ți-e voia să iubim prea mult zidirea:
Ție se cuvine, Doamne, toată slava și iubirea!

Iar natura-i o icoană pentru omul credincios,
Căci în ea se oglindește măreția lui Hristos.
Dar noi Te slăvim, Iisuse, chiar și fără de natură,
Prin credința ce se naște mai puternic din Scriptură!
Dă-ne Doamne, Tu nectarul din citirea Cărții Sfinte,
Iar noi Ți-om cânta în versuri și de-acuma înainte!
amin

joi, 26 ianuarie 2017

Completare la cateheza despre pocăinţă

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur


       
                          EXISTĂ PATRU FELURI DE OAMENI

        ● Primul fel de oameni sunt aceia care nesocotesc calea ce duce
către cer. Nici nu sunt interesaţi să afle despre ea, deoarece sunt
aplecaţi pe deplin către cele pământeşti şi trecătoare.
       ● Al doilea fel sunt oamenii care preferă să urmeze calea cea lată
ce duce la pierzare, pentru că nu vor să se ostenească, să se
necăjească, să postească, să se roage. Iubesc mai mult odihna şi
plăcerile trupului, sunt leneşşi indiferenţi, iubitori de desfătare,
iubitori de trup, robi ai pântecelui.
       ● Al treilea fel sunt oamenii care doresc şi vor să urmeze calea
către cer, dar sunt lipsiţi de călăuzăMulţi care au vrut să păşească pe
această cale, fără un îndrumător potrivit, au pierdut drumul, au pierdut
direcţia cea bună şi au căzut în prăpăstii şi s-au sfârşit. Alţii au căzut
între tâlhari, adică între demonii cei vicleni, şi, fiind răniţi de aceştia
au murit.
       ● Al patrulea fel sunt oamenii puţini şi aleşi, care cu credinţă şi
frică de Dumnezeu au trăit, căutând şi găsind îndrumătorul
duhovnicesc, cu discernământ, şi călăuziţi de acesta au păşit cu
siguranţă pe calea cea strâmtă şi plină de întristări şi au ajuns în ceruri.

                                        CELE 7 SURLE

Dumnezeu cheamă pe oameni la pocăinţă prin 7 surle, aşa cum
putem citi în Cărarea Împărăţiei (pag. 81-126).
      1. Dumnezeu ne cheamă mai întâi prin glasul conştiinţei -
glasul lui Dumnezeu din adâncul fiinţei noastre.
      2. Cine nu ascultă de glasul conştiinţei îi rânduieşte
Dumnezeu chemarea prin cuvânt. Domnul Iisus Hristos a fost
primul care a chemat prin cuvânt. Acum chemarea o face prin glasul
preoţilor, prin predica preoţimii.
      3. Mulţi nu ascultă de chemarea prin cuvânt. Acestora le
rânduieşte Dumnezeu chemarea prin necazuri: boli, suferinţă,
diferite.
      4. Dacă nu le auzi şi nu le înţelegi pe acestea, atunci Dumnezeu
rânduieşte chemarea patrarăzboiul şi te cheamă cu tunul.
      5. Unii nu aud nici acest glas şi atunci Dumnezeu rânduieşte
necazuri mai presus de firecutremure, desfacerea pământului,
erupţia vulcanilor, uragane, diluvii (revărsări mari de ape).
      6. şasea chemare sau surlă este prin anarhia şi ateismul din
vremea lui Antihrist şi cine trece prin această încercare şi rămâne
drept credincios este mântuit.
      7. Şi mai este chemarea a şapteaChemarea la Judecata
Universală.

             CUVÂNT AL SFÂNTULUI EFREM SIRUL DESPRE
                                              POCĂINŢĂ

                  Sfântul Efrem Sirul se transformă ad-hoc în avocat al
neputinciosului om, chemând la bară POCĂINŢA, care realizează o
admirabilă pledoarie pe lângă Dumnezeu. Şi a început (POCĂINŢA)
să pună cuvânt pentru omenire zicând: Stăpâne, ştii omul pe care L-ai
zidit, că din tină L-ai făcut şi are fire neputincioasă. Că dacă nu va
dormi în fiecare noapte, nu poate să fie viu. Dacă nu va mânca în
fiecare zi, nu va birui. În vreme de iarnă răceşte, vara se arde. Seara
nu vede, noaptea nu cutează să umble. Dacă aleargă slăbeşte. Dacă se
va linişti se întunecă la minte. Dacă va şedea se mâhneşte. Dacă va
grăi mult osteneşte... Şi voieşti Stăpâne, atâta neputinţă să biruiască
păcatul degrabă? Întru multe gânduri este încurcat omul... Întru lucruri
nepotrivite, întru cele văzute se împiedică, întru cele tăinuite se arată
nepregătit... către cei ce pândesc sufletul, neputincios. Către trup,
grijuliu, de hrănirea femeii şi a copiilor, mult îngrijorat. Ce firea
împotriva diavolului, Stăpâne? Ce poate sârguinţa trupului împotriva
unui atât de mare balaur, Doamne?
Unii se aprind de focul pocăinţei iar alţii se aprind de focul
mâniei şi al fărădelegii.


Oare în sufletul meu e noapte sau zi?

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur


Se spune că bunătatea şi răutatea unui om se văd pe faţa lui. Omul bun are o anumită lumină pe chip, în timp ce omul rău este, dimpotrivă, întunecat.
Nu ştim cât de valabilă este această părere, dar drept e că chipul unui om tolerant şi înţelegător e mai destins, mai blând, decât fruntea încruntată a celui care are tot timpul ceva de reproşat.
O istorioară spune că într-o mănăstire, stareţul, care era un om înţelept, şi-a întrebat într-o zi ucenicii: „Când vă daţi seama că noaptea s-a sfârşit şi a început ziua.”
Unul dintre călugări a răspuns: „Când reuşesc să văd vârful brazilor de dincolo de gardul mănăstirii.”
Altul a zis: „Atunci când de la fereastra chiliei mele disting crucea de pe turla bisericii.”
Stareţul nu a fost mulţumit de răspunsuri şi le spuse: „S-a făcut ziuă atunci când reuşeşti să vezi un om oarecare şi să recunoşti în el pe fratele tău. Dacă nu poţi să faci asta, în sufletul tău este noapte, chiar dacă soarele e sus pe cer.”
Să cugetăm bine la această istorioară şi să ne întrebăm fiecare: Oare în sufletul meu e noapte sau zi?

Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA